Ninge  

Ninge, ce minunăţie,
Nu poţi ca să faci un pas
Neaua-ţi întră-n ochi, în nas
Sau se-aşează peste glie.

Albul parcă-i o poveste
Ce din `nalturi se deşiră,
Mii de fulgi cu câte-o veste,
Copilaşii toţi se miră.

Că tot curge fără-oprire,
Cade albul peste alb
Iar din horn în fir subţire
Iese leneş fumul cald.

În opinci aleargă pruncii
Trăgând sănii spre vâlcele,
Moşii scot din fundul pungii
Tutun pentru clipe grele.

Veselie şi visare,
Şi copil şi om bătrân
Privind înspre larga zare
Fermecaţi pe loc rămân.  

Iarna  

Baba iarna nu glumeşte,
Frigul zilnic înteţeşte
asprul ger, necruţător,
Îngheaţă fulgii din zbor.

Vrăbiile se zburlesc,
Cotlon cald abia găsesc,
Umblă prin omat desculţe
Tot mai greu găsesc grăunţe.

Dar copiii mititei
Stau pe lângă moş Andrei
Cu mânuţe hărnicuţe
Case fac, la vrăbiuţe.
Şi în ele pun frumos
Fân uscat şi călduros.
Din buzunar, cuminţei,
Boabe scot acum de mei.

Nu doar casă ce şi masă!
Arătând că lor le pasă,
Prieteni sunt cum se cuvine
Şi la rău dar şi la bine.

Urlă iarnă, fă-ţi de cap,
Noi tot ţi-am venit de hac !
Vrabiile mulţumite,
Nu mai pot de fericite!  

Fulgii  

Jucăuşi cad peste sat
Toti copii ies afară,
Aer rece-i şi curat,
Fulgii fluturi care zboară.

Se agată-n păr, pe haine
Pe obraji, sărut întind
Şi-ntr-o largă-mbrăţişare
Tot pământul îl cuprind.  

Gerul  

A apărut din senin
Ca un abur vechi de vin
Şi-a desenat în ferestre
Cu migală, flori măiestre.

Azi cărările-s de gheaţă
Până şi suflarea-ngheaţă
Streşinile-s toate pline
De podoabe cristaline.

Albă-i casa, alb e drumul,
Plin de cântec e cătunul,
Gerul e la el acasă,
Pruncilor nici că le pasă.


În opincă şi cojoc
Poftă mare au de joc,
Sănii multe sunt pe vale
Şi coboară în urale.

Gerule geaba te-nfoi
Voinicei cum suntem noi
Nu ne sperii bre deloc,
Ba chiar te poftim la joc!

Ca să-i facă în necaz
Găştele ce sunt la iaz
Nu ţin cont că e zăpadă
Dimpotrivă, chiar se scaldă !

Gerul iar s-a înteţit.
Cu el nu e de glumit !
Dar cum şi seara se lasă
Alergăm veseli spre casă.