Epilog  

Între Dalia şi Pavel s-a înfiripat de atunci o dragoste sinceră, tinerească, care a făcut-o pe fată să uite de episodul Neptun şi de atracţia ei faţă de Ştefan. De ceva vreme nu mai ştia nimic despre el. Când încerca să-l sune, nu răspundea decât robotul pe telefonul de la serviciu, iar pe mobil că “momentan nu poate fi contactat”. Nu ştia ce să înţeleagă. Cu timpul a încetat de a-l mai căuta. I se părea imoral faţă de Pavel să fie duplicitară.  

Când a venit primăvara, iubirea lor a înflorit precum pomii şi grădinile pline cu narcise, zambile sau lalele multicolore.  

Într-o duminică de aprilie, cele două familii s-au întâlnit în jurul unei mese îmbelşugate, aşezată în foişorul din mijlocul grădinii plină cu flori şi cu verdeaţă, de la vila familiei Trifan, motiv de a se stabili detaliile organizării căsătoriei dintre cei doi tineri. Atât lui Laurenţiu cât mai ales Gloriei, căsătoria Daliei cu Pavel li s-a părut foarte potrivită. Le plăceau atât băiatul, cât mai ales familia acestuia, oameni serioşi şi la locul lor, chiar dacă nu se învârteau în mijlocul oamenilor de afaceri cum erau ei, ci erau simpli salariaţi, cu studii medii sau profesionale.  

Nunta urma să aibă loc la cel mai luxos restaurant din Focşani, chiar dacă după tradiţie ea trebuia organizată de familia băiatului. Laurenţiu avea mai multe relaţii şi putea să ajute cu tot ce era necesar la bucătărie. Se va ocupa de toate cele necesare. Nu conta cât costa nunta fiicei sale. Naş tot el l-a găsit pe un prieten de afaceri, o familie aproape la fel de tânără ca şi mirii. La nuntă avea de gând să-l invite desigur şi pe Valentin Prisecaru din Vama Veche, un posibil colaborator şi pe Ştefan Dunca din Neptun, care era unul dintre principalii consumatori ai produselor sale şi, mai ales, cel care i-a salvat fiica în timpul accidentului. În acest sens îi va trimite un fax cu toate detaliile dacă nu-l va găsi la telefon.  

Ştefan în ultimul timp şi-a îndesit tot mai mult întâlnirile amoroase cu Gina. Iarna a fost un bun motiv ca relaţia lor să se permanentizeze. Felicia era plecată la ea acasă, în Bucureşti. Gina nu mai era refugiul de ocazie, ci o prezenţă aproape zilnică la vila lui Ştefan. Nu mai era nevoie să se ferească de parcă ar fi interesat pe cineva această relaţie a lor. Şansele ca ei să-şi definitiveze starea, creşteau pe zi ce trecea. Şi lui Ştefan i se părea mai comod acum, când din lipsă de turişti avea unitatea închisă, să aibă pe cineva în casă care să se ocupe de menajul său, aşa că renunţă momentan la femeia care se ocupa de curăţenie, preferând ca Gina să locuiască cu el la vilă.  

Despre Dalia nu mai ştia nimic. Pierduse telefonul şi cum numărul fetei era în memoria telefonului, nu a îndrăznit să-l ceară cuiva din familie ca să o mai sune.  

Sfârşit