Se strecura prin palele de vânt
Dorul din dor ivit, iar depărtarea
Durea cumplit... durem şi noi şi marea
Şi stânca dezgolită de veşmânt.
Se umflă valuri, se-nfioară zarea
Se sparg tăceri şi linişti de mormânt
Când doar lumina, limpede-n cuvânt,
Alină dor din dor, rostind chemarea
Celui ce eşti, acelei care sunt…
Privindu-mi ochii, obrajii ce roşesc,
Tâmple ce ard mocnit, sub păr cărunt,
Culege-un braţ de maci care şoptesc
Că-ţi sunt aproape, departarea-nfrunt,
Şi că iubind mă-nveţi ca să trăiesc!
Limassol, Cipru, sfârşit de mai 2012
