În geometria inimii doar doi dezleagă
Misterul razelor din cercul ideal
Şi dansul lor în pulsul ireal,
Bătăi de clopot într-o clipă-ntreagă.

E-acolo punctul ''zero'' nemascat
De teorii trecute în uitări.
Nu-i nimeni să răspundă la-ntrebări
C-o frângere de moarte şi păcat.

Doar noi rămaşi pe-o margine de vis,
Cu braţe- ramuri înflorite-n noi
Ascundem dimineţile de ploi
În ochiul inimii mereu deschis.

Tu, doar atinge-mi o dorinţă ce-o ascund
Sub genele uitate-n hibernare!
Eu ţi-oi ghici atingerea de floare
În nebunia dorului fecund...

Citeşte-mă cu semne oarbe-n asfinţit !
Şi cu sărutul corectează tot!
Mă voi mula mai bine decât pot
Pe trupul tău perfect şi infinit...

În noi e începutul şi sfârşitul,
În noi nemărginirea şi hotarul,
În noi e bucuria şi calvarul,
În noi minciună şi-adevăr şi mitul

Reîncarnării-astrale-n alte nume
Rătăcitoare prin acelaşi timp
Cu domiciliul într-un anotimp,
În care ne-am ascuns de-ntreaga lume...