Pe 26 decembrie 1895, regele Leopold II a inaugurat la Bruxelles complexul „Polul Nord” în incinta căruia se găsea un patinoar luxos. În acel moment, în mai multe ţări vecine, se putea vorbi deja despre hochei pe gheaţă. Primul club belgian al acestei discipline a luat fiinţă în decembrie 1903, cu numele de Federaţia Patinatorilor din Belgia (FPB). Victor Boin a fost primul preşedinte al acestuia, sportivul care, cu ocazia Jocurilor Olimpice din 1920 de la Anvers, a depus jurământul olimpic.  

Prima reuniune internaţională: Belgia – Franţa  

După mai bine de un an, la 4 martie 1905, va avea loc la Bruxelles, prima întâlnire internaţională între Belgia şi Franţa. Belgienii s-au impus cu scorul de 3-0, goluri marcate de căpitanul Ernest Fox. Câteva zile mai târziu, a fost fondat şi Cercul Patinatorilor de la Bruxelles, iar în 1908 existau deja trei echipe care jucau în capitala belgiană. Aceste echipe se afiliază, apoi, la UBSSA (Uniunea Belgiana a Societatilor Sportive de Atletism), organizaţie coordonatoare.
La 15, 16 mai 1908, sub conducerea francezului Louis Magnus, a fost înfiinţată la Paris Liga Internaţională de Hochei pe Gheaţă (IIHF), prin membrii săi fondatori din: Belgia, Boemia, Marea Britanie, Franţa, Elveţia.
În 1911, se deschide al doilea patinoar din Bruxelles (56 x 15m), în frumoasa staţiune Saint-Sauveur. În acelaşi an, i se cere IIHF crearea Federaţiei Belgiene de Hochei pe gheaţă, misiune dusă la bun sfârşit în 1912, primul preşedinte al federaţiei devenind tânărul avocat Henry Van den Bulcke (1889-1947), învestit câteva săptămâni mai târziu şi ca preşedinte al IIHF, funcţie pe care a îndeplinit-o până în 1920.  

Belgia, campioană europeană  

Punctul culminant al hocheiului pe gheaţă belgian îl reprezintă Campionatul European de la München din 1913, de unde, complet neaşteptat, belgienii se întorc cu medalia de aur, iar la Campionatul European din 1927 de la Viena se vor clasa pe locul al doilea.
Oraşul Anvers din Belgia are onoarea de a organiza primul Concurs Olimpic la Hochei pe gheaţă, în 1920. Canadienii, reprezentaţi de Şoimii Winnipeg, înving Suedia, în finală, cu scorul 12-1. Belgienii termină campionatul pe locul 6.
Belgianul Paul Loicq (1888-1953) a scris istoria hocheiului pe gheaţă internaţional, devenind pentru un sfert de secol preşedintele IIHF – 1922-1947.  

Cluburi şi patinoare  

În anii ’50, trei echipe belgiene au concurat la campionatul Europei de Vest: cele din Anvers, Bruxelles şi Liège. În 1951, se produce o mică ruptură în lumea hocheiului belgian: de o parte, este Liga Belgiană a Sporturilor de iarnă (LBSH), iar de cealaltă, Liga Belgiană de Hochei pe Gheaţă (LBHG). Între aceste două organisme se va instala un joc de-a şoarecele şi pisica, dintre care niciunul nu va câştiga. În ciuda acestui conflict, Campionatul European al Grupei B va avea loc la Liège.
În tot cazul, este notabil faptul că s-au creat noi cluburi, la următoarele patinoare: în Charleroi (CSI) Montignies-sur-Sambre (OMSI), La Louvière (Super Wolves), Deurne (Phantom), Herentals (HYC), Hasselt (Haskey), Forest (Bruxelles Woluwe-Saint-Lambert), Heist-op-den-Berg (Olympia a făcut acelaşi lucru de la Anvers Sportpaleis) Gullegem (TIC-Choppers Ice) şi Jambes (Penguins).
Cel mai bun jucător în cursul acestor ani este, fără îndoială, Bob Morris Sr., jucător la Olympia-Anvers.
În 1964 se creează „Ligue Royale Belge des Sports d’Hiver”, care va fi dizolvată la mijlocul anilor ’70, formându-se apoi trei federaţii (FRBPV, FRBPA, FRBHG), destinate celor trei secţiuni: patinaj-viteză, patinaj artistic şi hochei pe gheaţă.  

Generaţia următoare  

La începutul anilor ’80, unele zone ale sporturilor de iarnă sunt în curs de dezvoltare, astfel că entuziasmul pentru sportul cu crosă şi puc se răspândeşte mult. În 1981, este creată echipa Griffoens, iar în câţiva ani, aceasta va da tonul echipei de juniori. Victoria din Cupa Belgiei în 1990 va fi punctul culminant al ascensiunii sportive a Griffoens.
Echipa de seniori a oraşului Bruxelles câştigă la Campionatul Naţional în 1982. Cei de la Herentals HYC cunosc perioada de glorie în 1984-1985, cu o echipă formată din tineri şi completată de sportivi canadieni. Printre ei, este David Bluteau care se va dovedi a fi cel mai bun jucător, până în prezent. Între 1986-1992, este perioada de aur a celor de la Olympia Heist, care obţin nu mai puţin de şapte titluri naţionale.
Singura echipă feminină care a reuşit să se menţină a fost CSHB (Bruxelles), în 1935, după care a urmat o lungă perioadă de pauză. În 1996, îşi fac apariţia patru echipe feminine cu jucătoare remarcabile, precum Ilse Van Gheel, Isis D'Hossche, Sara Verpoest. Treptat, hocheiul pe gheaţă feminin intră într-un con de umbră. În unele cluburi, fetele sunt preluate de echipe corespunzătoare categoriei de vârstă. La începutul lunii martie 2007, echipa Naţională Feminină a participat la Divizia a III-a a Campionatului Mondial de la Sheffield (GBR).  

Sursa: www.kbijf.be