FIGURI DE ELEVI AI ŞCOLII 

nainte de a prezenta nominal elevii şcolii - după listele găsite în arhiva existentă - am socotit necesar să subliniem activitatea deosebită a unora dintre absolvenţii acesteia, mai ales a acelora care prin lucrările şi activitatea lor profesională sau obştească au adus un aport de spiritualitate şi cultură românească la tezaurul zonal sau general-naţional. 

Prin tot ce au făcut, ei confirmă aserţiunea potrivit căreia, cel mai adesea discipolii îşi depăşesc maeştrii, învăţăceii pe mentori. 

Lor le vom dedica micro-medalioanele de faţă, iar înşiruirea lor în pagină o vom face, firesc, în ordinea cronologică a venirii lor pe lume. 

Nicolae Rucăreanu (1810-1892) 

A primit învăţătură de carte mai întâi la Rucăr, de la dascălul Dimitrie Anagnostache. Le-a continuat la Câmpulung şi apoi la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti. În anul 1844 a plecat la Paris, şi alături de alţi tineri români, însufleţiţi de aspiraţiile sociale şi naţionale ale vremii a activat în diferite asociaţii. Dintre lucrările sale menţionăm: "Impresiuni d-un viagiu la Constantinopole şi înapoi" (1836); "Modeste încercări poetice" (1873); "Vade-mecum la Dâmbovicioara" (1889). 

Dimitrie (Tache) Băjan (1871-1957) 

Distins paleograf, caligraf şi cercetător istoric. S-a născut în comuna Rucăr (Muscel) la 26 februarie 1871. După cursurile primare şi secundare a urmat studiile la Facultatea de litere din Bucureşti. Pasionat de trecutul istoric, a făcut săpături la castrul roman de la Rucăr (Scărişoara), la Cetăţeni şi Coteneşti. A publicat documente ale istoriei Rucărului şi Câmpulungului, în reviste de întindere naţională şi locală, precum Revista arhivelor, Piatra Craiului şi Muscelul nostru. 

În anul 1909, la Tipografia "Gh. N. Vlădescu" din Câmpulung a publicat culegerea "Documente de la Arhivele statului", unde fusese de altfel funcţionar, precum şi lucrările "Crucea jurământului" şi "Ocolniţa satului Rucăr". Cea din urmă fusese întocmită de popa Ion Bran Baştea şi scrisă de dascălul Niţu sin Ezechil Enescu. 

Mihail Lungianu (1879-1966) 

S-a născut la 13 decembrie 1879 în comuna Rucăr, ca fiu al preotului Ion Lungu originar din Bran. 

După clasele primare urmate la Rucăr, el şi-a continuat studiile la seminarul "Nifon" din Bucureşti şi apoi Facultatea de teologie, concomitent cu Facultatea de drept din acelaşi oraş. A îndeplinit funcţii administrative : administrator de plasă, subprefect, director de prefectură, mai ales în judeţul Argeş şi în cele din urmă, avocat. A fost un neobosit activist obştesc, mai ales pe linia readucerii în Obşte a munţilor cotropiţi de marii boieri. Dintre volumele sale, schiţe şi nuvele, amintim: 

" În sărbători"(1910), "Însăilări"(1914), "Zile senine"(1915); "Clacă şi robot"(1916); "Mucenicii Neamului"(1922),; "Sfârşituri"(1022); "Poveşti"(1923), "Comoara lui Prâslea"(1935); "Din ţara lui Alb Împărat"(1936); "Rămurele"(1939); "Licăriri în besnă"(1940); "Pădurarul Stoichiţă"(1957); "Vremuri apuse"(196o)l, "Făpturi şi nestimuri(1961). 

Academia Română a premiat unele din scrierile sale. A încetat din viaţă în ianuarie 1966, fiind înmormântat la cimitirul Belu din Bucureşti.