Mă plimb pe un bulevard la o oră de mijloc, atunci când se atinge apogeul aglomeraţiei. Privesc oamenii. Cel care tocmai a trecut pe lângă mine zâmbea, oare a acceptat aleasa inimii sale o invitaţie, oare a avut o reuşită pe plan profesional, oare a aflat ca a fost angajat unde îşi dorea sau pur şi simplu s-a trezit binedispus?
Altă persoană este îngândurată, se gândeşte să facă o surpriză la cineva, vrea să pună lumea la cale, sau alterneaza între doua rezultate posibile care să îi schimbe viaţa?
Fiecare avem sentimente transpuse în gânduri şi fapte, avem o poveste şi un drum care ne poartă spre necunoscut. Depinde de noi cum alegem să îl străbatem alergând şi nebăgând de seamă bucuria lucrurilor mărunte, devenind nişte avari, lacomi de putere şi rezultate egoiste, plimbându-ne, şi bucurându-ne doar de lucruri mărunte fără să simţim bucuria realizărilor sau fiind raţionali, alergând când este nevoie şi plimbându-ne când avem ocazia. De-ar fi viaţa un test grilă în care să putem lua nota cea mai mare bifând răspunsurile cele mai convenabile nouă cu siguranţă ar trebui să alegem ultima variantă. Şi totuşi nu ştim să fim raţionali, nu reuşim să găsim acel echilibru, acea mulţumire de moment care ne va propulsa mai devreme sau mai târziu pe înaltul dorinţelor noastre.
Femeia. Acea fiinţă adorabilă, care trebuie iubită şi nu înţeleasă, trebuie mângâiată şi apreciată şi nu considerată slugă, ştie să se bucure de viaţă acceptând şi trecând peste jocurile murdare cu care o întampină existenţa când se aşteaptă mai puţin?
Răspunsul îl cunoaşte fiecare doamnă şi domnişoară în parte. Răspunsul este cunoscut şi de bărbaţii al căror braţ îl strâng aceste femei. Cert este doar un lucru, “femeie nu te naşti, femeie devii” (Simone de Beauvoir).
Plimbându-mă ajung în locul din oraşul meu natal care îmi trezeşte cele mai frumoase amintiri, banca unde bărbatul iubit mi-a furat primul sărut, malul promenadelor nesfârşite, apa care a fost martora primelor întâlniri (pentru că iubirea ne sădeşte cele mai frumoase momente în suflet). Întreb o doamnă cam de vârsta a treia dacă mă pot aşeza lângă dânsa (singura bancă disponibilă). Aceasta cu un zâmbet cald înclină din cap şi parcă citindu-mi gândurile mă întreabă dacă acest loc îmi trezeşte amintiri. I-am zâmbit şi i-am răspuns că este cel mai frumos loc din oraş care te face să uiţi de măruntele probleme cotidiene. Aşa a început conversaţia dintre mine şi această distinsă doamnă A., vaduvă, soţul ei a fost un cunoscut om de afaceri, care i-a dăruit o viaţă lipsită de griji şi probleme departe de România. Spune ea, a avut şansa de a medita ce înseamnă într-adevar să fii o femeie.
Să fii femeie înseamnă să fii îmbracată la prima întâlnire cu lumea într-o rochiţă imaginară care aduce zâmbet şi fericire celor care te-au zămislit. Să fii femeie înseamnă să înveţi să mergi cu spatele şi privirea dreaptă. Să fii femeie semnifică să înveti să zâmbeşti cu toată gura şi să simţi mangâierea vântului prin părul lung care curge şiroaie pe umeri. Să fii femeie înseamnă să încalţi pantofii cu toc ai mamei şi să crezi că ai toată lumea la picioare. Să fii femeie înseamnă să ştii cum să porţi o rochie, să ştii cum să îţi prinzi părul pentru a atrage priviri, să ştii să te iubeşti şi naturală, fără rimel, tuş, blush sau ruj, să te îngrijeşti şi să te întreţii. Să fii femeie înseamnă să ştii să cucereşti, să ştii să arunci o privire, să înveţi arta subtilităţii şi a seducţiei. Să fii femeie înseamnă să ai grijă de tine, să ai încredere în tine, să fii ambiţioasa pentru a-ţi atinge scopurile. Să fii femeie înseamnă să ştii să speli, să coşi, să calci, pentru că într-o bună zi vei ajunge la casa ta şi vei fi soţie şi mamă. Să fii femeie înseamnă să dai viaţă. Să fii femeie înseamnă să ridici capul ori de câte ori viaţa te îndeamnă să îl pleci. Să fii femeie înseamnă să iubeşti să fii femeie.
Nimeni nu a zis că e uşor. Trebuie să munceşti cot la cot cu bărbaţii, trebuie să păstrezi casa curată, trebuie să ai grija de copii, trebuie să ai grijă de tine.
Dar cu ce putem compara bucuria trăita când primim un buchet imens de trandafiri, când primim mărţişoare de 1 martie şi coşulete de flori de primăvară care ne înmiresmează casa de 8 martie, când bărbatul drag în genunchi te roagă să îţi împarţi viaţa cu el, când acesta vine acasa şi îţi mulţumeşte zi de zi petru că îl motivezi, îl asculti, îi călăuzeşti paşii şi îl faci să te iubească pe zi ce trece mai mult, când afli că testul de sarcină este pozitiv, când îţi strângi la piept copilul şi cele 9 luni de durere ţi se şterg instantaneu din minte, când mititelul spune “mama” sau când te strânge de mână pentru a se sprijini să se ridice în propriile picioare. Ce simţim când ieşim afară şi privirile celor din jur ne urmăresc până ieşim din câmpul lor vizual, când după muncă asiduă ne sunt recunoscute meritele, cand la întâlnirea cu foşti colegi de liceu, de facultate mândria şi liniştea sufletească ţi se citeşte în suflet.
Sunt sentimente care provin din lucruri simple uneori, alteori din întâmplări din care nu vezi scăpare, care însă te pot omorî în acelaşi mod în care te pot face să renaşti. Sunt experienţe care te învaţă să trăieşti, te învaţă să îi apreciezi pe cei din jurul tău şi care te determină să te apreciezi pe tine ca femeie.
Noaptea incepu sa croiască printre cuvintele doamnei goluri care mă îndemnară să pun capăt conversaţiei şi să îi mulţumesc din suflet pentru o după-amiază care mă va urmări toată viaţa. Din acea seara nu mai ştiu nimic de doamna A.
În drum spre casă îmi trec fulgerător prin minte secvenţe din filmele de odinioară şi sunt plăcut surprinsă să văd femei elegante, distinse. Îmi apar vii în minte poze de-ale bunicii şi mamei mele şi văd femei care se bucură de viaţă, femei care ştiu să iubească, femei conştiente că au şi calităţi, nu numai defecte. Privesc în jurul meu, sunt doar femei elegante într-un mod urât, femei care nu mai ştiu să păşească cu graţie, femei care îşi consideră trupul un bun de schimb, femei care trăiesc pentru ceea ce trebuie să obţină cu orice preţ, femei care nu mai ştiu să fie romantice şi să se bucure de adevăratele comori ale vieţii, clipele frumoase petrecute cu cei din jur, femei care uită că există altceva în afară de viaţa profesională. Fără doar şi poate femeia din ziua de azi nu ştie să fie raţională. Oare sunt şi eu aşa?
Ajunsă acasă cuget asupra zilei ce tocmai se terminase cu o ceaşca de ceai roşu fierbinte între palme, stând la birou printre foile răvăşite pe toată întinderea sa. Mă întreb ce înseamnă totuşi să fii femeie? Imi doresc să aflu trăind din plin o viaţă de femeie fără să privesc în urmă, ci doar bucurându-mă de oportunităţile şi lucrurile simple care se găsesc la fiecare pas prin viaţă, luând însă într-o mână valiza numita muncă şi în cealaltă pe cea numită ambiţie. Restul vine de la sine.
Dar tu ştii ce inseamnă să fii femeie?
p.s. Dragi mame, bunici, doamne şi domnişoare nu uitaţi să fiţi femei clipă de clipă pentru că ziua noastră este în fiecare zi!
