Sunt sacri munţii, râurile, marea,
Ce poartă prin istorii numele de dac,
Întreg pământul, cât cuprinde zarea,
Şi-ntre hotare, cerul oglindit în lac.
Sunt sacre cruci şi sacră e strigarea
Din mănăstiri în care clopote nu tac,
Sunt sacri munţii, râurile, marea,
Ce poartă prin istorii numele de dac.
Sunt sacre rugile purtând chemarea
Divinului cu plânsul nostru cel sărac
Şi sacră ni-i credinţa-n aşteptarea
Acelei păci din vremi cu gust ambroziac.
Sunt sacri munţii, râurile, marea…
