Timp  

Se scurge timpul şi viaţa-n el se varsă,  

Părând a fi mormânt pentru ce-i viu,  

Fără speranţa de-a fi vreo cale-ntoarsă  

Din lumea veşniciei ori pustiu...  

Trec anotimpuri şi-n iarnă se revarsă,  

Trecutele-amintiri sub argintiu;  

Se scurge timpul şi viaţa-n el se varsă,  

Părând a fi mormânt pentru ce-i viu.  

Se trec păduri şi câmp se trece-ntr-un târziu,  

Se trece floare ce de sevă-i stoarsă,  

Se trece trup şi fiinţa ce-i prea ştearsă,  

Se trece om cu suflet pământiu.  

Se scurge timpul şi viaţa-n el se varsă...  

De-atâtea ori  

De-atâtea ori promis-am să-mi alung  

Aceste triste gânduri ce mă dor,  

Să nu mai cad uitat în umbra lor,  

Să simt durerea surdă când mă-mpung.  

Mă răsucesc prin vise îndelung  

Şi mă târăsc greoi când vreau să zbor.  

De-atâtea ori promis-am să-mi alung  

Acele triste gânduri ce mă dor.  

În tainiţă cercat-am, sub zăvor,  

În suflet să le strâng, pe el să-l ung,  

Şi-am reuşit acolo să străpung  

De teamă înveliş ocrotitor…  

De-atâtea ori promis-am să-mi alung  

Aceste triste gânduri ce mă dor!  

Rugă  

Priveşte-mă de dincolo de nori,  

Când supărat eu calea nu-mi găsesc!  

Îndrumă-mă prin bune trecători,  

De drumul drept să nu mă rătăcesc!  

Ajută-mă în zori să mă trezesc,  

Să mă ridic sub ochii-ţi protectori!  

Priveşte-mă de dincolo de nori,  

Când supărat eu calea nu-mi găsesc!  

Iubeşte-mă atâta cât trăiesc,  

Arată-te în soare şi-n ninsori,  

Salvează-mă din relele vâltori  

Şi lasă-mă mereu să te iubesc,  

Privindu-mă de dincolo de nori!