Timp
Se scurge timpul şi viaţa-n el se varsă,
Părând a fi mormânt pentru ce-i viu,
Fără speranţa de-a fi vreo cale-ntoarsă
Din lumea veşniciei ori pustiu...
Trec anotimpuri şi-n iarnă se revarsă,
Trecutele-amintiri sub argintiu;
Se scurge timpul şi viaţa-n el se varsă,
Părând a fi mormânt pentru ce-i viu.
Se trec păduri şi câmp se trece-ntr-un târziu,
Se trece floare ce de sevă-i stoarsă,
Se trece trup şi fiinţa ce-i prea ştearsă,
Se trece om cu suflet pământiu.
Se scurge timpul şi viaţa-n el se varsă...
De-atâtea ori
De-atâtea ori promis-am să-mi alung
Aceste triste gânduri ce mă dor,
Să nu mai cad uitat în umbra lor,
Să simt durerea surdă când mă-mpung.
Mă răsucesc prin vise îndelung
Şi mă târăsc greoi când vreau să zbor.
De-atâtea ori promis-am să-mi alung
Acele triste gânduri ce mă dor.
În tainiţă cercat-am, sub zăvor,
În suflet să le strâng, pe el să-l ung,
Şi-am reuşit acolo să străpung
De teamă înveliş ocrotitor…
De-atâtea ori promis-am să-mi alung
Aceste triste gânduri ce mă dor!
Rugă
Priveşte-mă de dincolo de nori,
Când supărat eu calea nu-mi găsesc!
Îndrumă-mă prin bune trecători,
De drumul drept să nu mă rătăcesc!
Ajută-mă în zori să mă trezesc,
Să mă ridic sub ochii-ţi protectori!
Priveşte-mă de dincolo de nori,
Când supărat eu calea nu-mi găsesc!
Iubeşte-mă atâta cât trăiesc,
Arată-te în soare şi-n ninsori,
Salvează-mă din relele vâltori
Şi lasă-mă mereu să te iubesc,
Privindu-mă de dincolo de nori!