CELLA DELAVRANCEA 

Sunt bucuroasă să constat că talentele feminine pot sfida realizările bărbaţilor” 

CELLA DELAVRANCEA 

Pianistă cu nume de rezonanţă internaţională şi scriitoare, Cella Delavrancea, fiica cea mai mare a cunoscutului scriitor Barbu Ştefanescu-Delavrancea, soră a arhitectei Henrieta Delavrancea , a Niculinei Delavrancea şi a lui "Bebs"Delavrancea,s-a născut pe 2 decembrie 1887. A fost căsătorită cu un diplomat numit Tillea în timpul Primului Război Mondial (divorţată), cu Aristide Blank (divorţată), cu Philippe Lahovary. Pe lângă har, artista a fost înzestrată cu un potenţial biologic şi intelectual de excepţie. Bunicii acesteia au trăit mai bine de o sută de ani.  

Primele lecţii de pian le-a primit la vârsta de trei ani de la mama sa, Maria Lupaşcu, licenţiată în filozofie şi matematică, totodată fiind şi o pianistă talentată. La vârsta de numai opt ani, Cella a cunoscut primele succese. A avut parte de o educaţie aleasă, în familie vorbindu-se exclusiv despre literatură, artă şi muzică. Vorbea fluent franceza şi germana. A urmat cursurile de pian la Conservatorul din Paris, iar la vârsta de 14 ani i-a cântat un vals de Chopin lui I.L. Caragiale , la Viena. Marele dramaturg a fost copleşit de talentul ieşit din comun al tinerei pianiste. Acelaşi vals l-a cântat impecabil, fără partitură, pe scena Ateneului, la împlinirea venerabilei vârste de 90 de ani, auditoriul fiind de-a dreptul entuziasmat.  

Concertează în Europa, de multe ori în duet cu George Enescu , cu care urcă pe podium. Îşi face debutul literar în revista lui Tudor Arghezi, Bilete de papagal. Este autoarea unor nuvele, romane şi texte cu caracter memorialistic. 

Din 1950 începe cariera didactică, mai întâi ca profesoară la Liceul de muzică din Bucureşti, între 1950 şi 1954, predând apoi pianul la Conservatorul de muzică din Bucureşti, din 1954 până la ieşirea la pensie. Mulţi pianişti celebri au fost elevii săi: Nicolae Licăreţ, Dan Grigore, Radu Lupu. Cu Dan Grigore stabileşte o colaborare şi o prietenie artistică de lungă durată . A scris şi a publicat sute de cronici muzicale şi de texte consacrate fenomenului muzical. Extrem de longevivă, a fost primul artist din istoria culturii române care a participat la sărbătorirea propriului centenar, în 1988, la Ateneul Român, printr-un concert de gală în care a cântat alături de pianistul Dan Grigore. (Sculptorul Ion Irimescu va fi al doilea artist care participă la sărbătorirea propriului centenar, organizată de Academia Română în anul 2003). 

Este cunoscută şi pentru legătura sa romantică cu profesorul Nae Ionescu. 

A scris ,,O vizită în ateleierul lui Brâncuşi", o întâmplare adevărată din viaţa scriitoarei care are loc la Paris în anul 1922. 

Pe 9 august 1991 (la vârsta de 104 ani), legendara pianistă s-a stins din viaţă, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu din Capitală, în zona marilor artişti ai României. Dupa moartea sa, casa în care a locuit i-a revenit prin moştenire unei nepoate care a preferat s-o transforme în restaurant decât să devină casă memorială, aşa cum lăsase prin testament marea artistă. 

*** 

Cella Delavrancea a fost un reper fundamental în evoluţia artei interpretative româneşti din secolul XX. Aşadar, se poate afirma că a avut o influenţă foarte mare asupra şcolii muzicale româneşti. De asemenea, aceasta a scris inclusiv cronici muzicale. De pildă, într-o cronică din revista „Luceafărul“, din anul 1973, Cella Delavrancea afirma despre pianistul Valentin Gheorghiu că „a devenit dirijorul unui singur instrument, pianul, care sub degetele lui sună din toate instrumentele unei orchestre“.  

Cella Delavrancea a scris mai multe cărţi valoroase, din care merită să amintim volumul „Dintr-un secol de viaţă“, o ediţie îngrijită şi alcătuita de Valeriu Rîpeanu (Editura „Eminescu“, Bucureşti, 1988) 

_____________ 

Bibliografie : 

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Cella_Delavrancea 

2. http://www.gds.ro/Cultura/2006-08-10/Legendara+Cella+Delavrancea 

George Baciu