Naiul unui neam
Lui G.Zamfir şi V.Iovu
O, câtă solemnitate în bunătatea divină
A toamnei senine cu parfum de rai,
A celui care râde, de parcă se-nchină,
C-un zâmbet alb suflat în nai.
O, câtă măreţie în sunetul care
Opreşte potopul, opreşte trădare
Şi ţine un neam unit, cine să ştie -
Atât de frumos cântă un singur nai,
sau poate o mie ...
Un foc ce a murit demult
Un foc ce a murit demult
În flăcări mari şi arătoase -
El a trăit ... ci pe ascuns
Murea, cât arse ...
Aleea crinilor în floare
Aleea crinilor în floare
A revenit în pieptul meu -
În suflet soarele răsare
Cu dorul dat de Dumnezeu.
Aleargă fiul prin copilărie
Coboară uşa către paşii lini:
Aleargă fiul prin copilărie ...
Mirare multă – ochii zilei plini:
La prânz eu torn surâs în farfurie -
Duminica servesc, şi celelalte zile:
Frumoşi copii, şi tinere copile ...
Aleargă fiul prin copilărie
Şi eu mă iau pe urma lui –
De după colţ, prima iubire
Cu bunăvoinţa Domnului.
Pe treptele guvernului
Pe treptele Guvernului, aici
Coboară timid şi tăcut
O melodie căzută în brânci
Şi-n umbra ei – pianistul vândut.
Criterii
Tu eşti ecoul gândurilor mele
Al nebuniei dulce înţeles...
Hai, spune, după ce criterii
Stăpânul umbrei mele te-am ales?..
Hai, spune, din tăcerea ta enormă,
În care toţi chinezii nu încap
Şi vântul îşi ia propria ta formă
De jos până la cap.
Tu eşti ecoul gândurilor mele:
A celora pe care nu le-am spus...
Am surâs gândiri cât frunză şi stele -
Surâde-acum în faţa mea Iisus...
Poveste
O, nemurire de morminte unde loc eu n-am avut -
Faţa nopţii mă ascunde sub obrazul ei tăcut.
Trec bărbaţi nespus de tineri,
cum trec veacuri date-n spic:
Îmi îndrept spinarea-n timpul către care mă ridic.
Submarin de-i demnitatea, o aştept la mal de ani:
Se va răspândi în lume, izbăvindu-ne de duşmani.
Ruşinându-se de valuri, se izbeşte largu-n mine:
Simt Atlanticul cum stoarce din statura mea ruine.
Zâmbet-mândru se avântă şi se smulge din adânc:
Stă mulţimea între zile până soarta îmi mănânc.
Până ce ajung la omul despre care trece-o veste
Că mi-i sprijin,
că mi-i cântec...
Dar îmi e numai poveste...
De viaţă
De viaţă lungă şi frumoasă
Poeme tălmăcesc în nopţi -
Metaforă, fir de mătase
Tras tainic de părinţii morţi.
De viaţă lungă şi frumoasă
Un cântec strângem între uşi -
Amiezi senine se aştern pe masă:
Aud, se-ntorc paşii cei duşi.
De viaţă lungă şi frumoasă
Doi trandafiri culori adună...
O, Doamne, dragostea-ţi revarsă
Pe casa mea, vatră străbună.
Nevăzutul
Respiră-adânc precum luna în mine
Ce luminează vieţii pragul, tinda -
Mi-alunecă în ochi spada în suspine :
Dar sfarmă nu durerea, gândului - oglinda.
Din mine aripi se retrag înspăimântate
Uitându-şi zborul pe-alături de străini -
Dacă ai fost, dacă mai eşti pe-aproape,
Mă află, şi mă smulge dintre spini ...
Mi s-a părut glas cunoscut alături
Şi m-am rotit cu sufletu- împrejur -
O vară-ntreagă cu o zi o mături
Când nu e visul cărui poţi să-i juri ...
Mă strigă careva dinlăuntru, insistent
Ca un triumf al vieţii peste moarte -
Se sfarmă timpul ne-nchipuit de încet
Şi intră în rana care ne desparte ...
Cerul ochilor tăi
Am consumat bine cerul ochilor tăi,
N-ai să mă supui, ia aminte, acum
Pătrunsă-ntre-aceşti umeri grei
De scrum şi de parfum.
Invidia cu unghii ascunse se-avântă
Şi zgârâie lumina într-atât:
Faţa icoanei e calmă şi sfântă -
Mintea îi ţâşneşte pe gât.
Soarta mea, în ce joc te avânţi?
Mi-e viaţa un singur minut...
Nici într-o cursă să nu mi-o aţâţi -
Nici în viitor, nici în trecut.
Am consumat tot cerul ochilor tăi,
Am deschis văpăile mâhnirii...
Fapta singură înaintează întâi
Apoi îşi altoiesc spinii în noi trandafirii...
