M-am nascut pe data de 6 septembrie 1956, in Mihaiesti judetul Olt.
Mama era nascuta in aceasta localitate, iar bunica mea fiind moasa comunala a insistat ca eu sa vin pe lume acolo unde dumneaiei isi desfasura ativitatea (voi posta la un moment dat povestea nasterii mele)!!!
Tatal era din com.Lipia judetul Buzau.
S-au cunoscut, s-au placut, s-au iubit, s-au casatorit iar apoi am venit si eu in familia lor, fiind unicul lor copil.
Am venit in Bucuresti, unde parintii mei locuiau cu mult timp inainte ca eu sa fi venit pe lume, dupa sase saptamani de la nastere mea.
De pe la doi ani imi petreceam toate verile...uneori si iernile mai ales in preajma Craciunului la bunica mea, care era o minune de bunica, pe care am iubit-o enorm si regret si astazi ca a plecat mult prea devreme din viata mea, aveam doar 9 ani cand...in urma unei boli grave a plecat in alte planuri existentiale.
Am absolvit scoala generala, dupa care am facut un curs de dactilografe de patru luni si deja cand aveam 14 ani si jumatate am inceput serviciul...cu carte de munca.
Am facut liceul seral si am dat examenul de bacalaureat.
In tot acest timp am lucrat, mi-am intemeiat o familie si am adus pe lume o minune de fetita, care acum in noiembrie 2016 va implini 37 de ani.
Evident ca mi-a bucurat sufletul cu o nepotica superba care in februarie 2017 va implini 12 ani.
Ca si scriitor/poet mi-am inceput activitatea la 9 ani dupa plecarea bunicii mele, straduindu-ma sa scriu la vremea respectiva primul meu roman, care se numea "Totul in viata se plateste".
Numai ca in ciuda faptului ca eram destul de mica, nu eram si proasta si dupa ce am scris cam jumatate din caietul de 48 de file in care ma apucasem a scrie, am realizat ca nu am nici voabularul, nici experientele necesare pentru a scrie un roman. Am pastrat caietul...si mi-am promis ca voi reveni si voi face ceea ce mi-am propus atunci.
Iar ca poet...in anii tineretii am avut cateva incercari timide de a scrie celebrele poezii de dragoste...care recunosc ca nu m-au convins nici pe mine dar pe saracii baieti carora le erau adresate...banuiesc ca nu i-a impresionat deloc.
Si sa fiu sincera cu mine insami...nici nu cred ca poeziile de dragoste ma reprezinta cu adevarat!!!
Fiind un fin observator al vietii, al defectelor sau calitatilor oamenilor...prefer sa scriu poezie inspirata de viata, insiprata de oameni si de atitudinile lor...intr-o incercare timida de a ajuta oamenii sa constientizeze unde si ce gresesc pentru a se autocorecta... sau dandu-le acel impuls, acele sfaturi care sa le creasca stima de sine, sa le sporeasca increderea in ei insasi...dar si in semenii lor, dar mai ales sa ii conving ca viata este minunata si merita traita la capacitate maxima, indiferent ca uneori apar si furtuni in vietile lor.
Lucrez la un volum de poezie si acrosihuri intelepte...care va aparea la inceputul anului viitor.
Intentionez sa lansez si un volum autobiografic...cu toata copilaria si tineretea mea care au fost marcate profund de tatal meu care bea foarte mult si care ne batea permanent.
Am muncit 40 de ani, iar in 2012, dupa ce cu un an inainte ma operasem pe cord deschis...am decis sa ies la pensie, deoarece asa mi s-a parut mie ca este drept si corect in primul rand fata de mine insami.
Incepand din acel moment timpul imi apartine 100% mie si pasiunilor mele din copilarie si tinerete.
De aceea scriu poezie si proza, pictez intr-un mod diferit, am lansat proiectul Neluta Bunicuta spune povesti si poezii pentru copii, mamici, tatici si bunici
https://www.youtube.com/channel/UCJfb0PY9-Xe8ESDyv7mt6ig , particip la diverse evenimente unde imi spun si eu opinia in calitatea mea de terapeut Inforenergetician de 20 de ani, sau imi expun lucrarile de pictura, sau lucrarile literare.
Viata mea este plina, este minunata si ii multumesc si ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu ca mi-a dat atatea daruri si haruri pe care ma straduiesc sa le pun in valoare cat mai mult posibil, in timpul in care tot EL stie ca mi-a mai ramas.
Va multumesc pentru timpul si atentia acordata scrierilor mele!
Cu stima,
Neluta Staicut
