Membru SCLRB (Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina)  

Începând cu anul 2013, am încercat cu timiditate să îmi fac cunoscute textele sub pseudonimul Emilian Lican. Am semnat cu acest pseudonim cartea personală de autor: ,,Şoaptele destinului", (versuri), Editura Națiunea, 2014.Totuşi deşi mă simțeam confortabil cu acest pseudonim în mediul virtual, în viața reală mă simțeam jenat când primeam apelativul: ,, domnule Lican". Aveam senzația unei falsități involuntare astfel că după participarea mea la antologiile literare cu mai mulți coautori: ,,Vise târzii" (2014), Editura Națiunea şi ,,Lyrics et prosa", volumul I, Editura Națiunea, Bucureşti- 2015, în calitate şi de coordonator al acestei din urmă antologii, am revenit la numele real, semnându-mi textele cu numele: Emilian Oniciuc.
Am continuat să particip la antologiile Editurii Națiunea cum ar fi:
- ,,Limba noastră eminească" şi ,,Terapie prin poezie"
- ,,Lyrics et prosa", volumul al II-lea şi ,,Lyrics et prosa", volumul al III-lea, antologii cărora m-am dedicat în continuare ca şi coordonator.
În anul 2016, vede lumina tiparului următoarea mea carte personală de autor:
,,Amor în cheia sol", carte cu versuri, la aceeaşi editură pomenită mai sus.
Ultima mea contribuție într-o carte tipărită pe colile de hârtie a fost redactarea antologiei literare cu mai mulți coautori ,,Literatura din călimară", Editura Scriitorilor, Brăila-2017.  

 

Actualizat azi:07.07.2019  

 

Modeste gânduri...  

Admir perfecțiunea dar aceasta m-a pus de puține ori pe gânduri!
Versurile perfecte nu există în poezie, ele sunt așezate meticulos într-un dicționar online de rime și expresii frumoase...
Poezia este acolo unde sufletul face greșeli iar mintea încearcă să le îndrepte...
Poezia este acolo unde pasărea de foc își regăsește propriile aripi...
Poezia este însăși rătăcirea și regăsirea omului pentru că omul este începutul și sfârșitul divinității care l-a creat...

Emilian Oniciuc-22.07.2016