Un enorm pas în gol Un enorm pas în gol și-n salvatoare ficțiune Este demersul meu, spunea profesorul scârțâind din pantofii noi-nouți, atenție, fără personanțele inconștientului viața ar câștiga, probabil, precizie și luciditate, profesorul se aplecă să ajute un bătrân să urce pe trotuar, să zgârii neantul cu unghia stiloului nu e o treabă de lepădat, dar infinit mai frumos este să umbli ca Ioan Botezătorul pe o umbră de pământ, sub un cer ce coboară din stea în stea cu sunet de arginți suspendați, nu fumați, scria deasupra ghișeului, nu vorbiți tare, numărați restul în fața noastră, ca multe altele, ne aflăm în plin progres, gândea încă profesorul, dar mandatul poștal nu sosise. De ce măsura iubirii este pierderea ei, uite o întrebare Mai interesantă, deși cunoscută, ne-a poluat trei luni, s-au smochinit strugurii, ce-ar fi să fie mai ferm, cerul gurii noastre este spongios și plin de pustule, urma o noapte în nuanțe de papagal gulerat, amiral roșu, margarete palide, ah, portocale ca sânii. BORIS MARIAN