S-a stins prematur utopia
Pentru vreun scop mărunt şi practic
Şi după gheaţa ce-o topi ea
Se-anunţă iarăşi gerul arctic
N-ai să găseşti o dogmă laxă
Să te oblige la frumos
Când tot ce-ai învăţat din praxă
La fel e de insidios
Pierdute cheile comorii
Deşi mai mulţi vin să ne-nveţe
Cum cântă noaptea sicomorii
Cu stricte reguli de stricteţe
Şi ne întoarcem iar la cercul
Din care nu poţi evada
Un adevăr pe care-ncercu-l
Oricare rezultat va da
C-o fi sau nu, e tot aceea
Cum s-a mai scris şi s-o mai scrie:
Capcana-n care cad aceia
Care bat cuie la sicrie
Ai mai făcut o încercre
Eşti mai bogat cu un eşec
O cusătură, un refec,
La ultima încarcerare
Şi iarăşi plouă cu-ntrebări
Pe orizontul nostru trist
Închide ochii: ascultă Liszt
De la un altfel de serbări
Un cer adânc în ochi de iezer
Enigme-nchise-n câte-o sagă
Averea ta într-o desagă,
Pierdute urmele spre gheizer
Cocorii gândului 'ţi-abat
Atenţia spre-un chei pustiu
Unde zăreşti, dar prea târziu
Un velier abandonat
În juru-i linişte. Şi plaur
O santinelă de răcoare
În fundul calei zac odoare
Şi neştiute lăzi cu aur
În fiecare naufragiu
S-a consumat o tragedie
Şi restul lumii n-o să ştie
Cât costă-n sine, un adagiu
Un ţărm de marmuri şi sidef
Soseşte-o vreme pentru toate
Când nişte clipe idioate
Îţi taie cheful pentru chef
Şi când sucombă utopia
Se naşte-un spirit mercantil
Gheţarii albi care-i topi, i-a
născut din nou. Dar mai subtil
