Povestiri din cartierul Black & White 

Se spune, din vechime că sultana Hurem ar fi pus să-l sugrume pe Ibrahim paşa, că prea era fălos. Asta, după un sfat de taină cu grăsuţa Oana ot Barlad, unul Gabriel –beg Hysterios, alţi doi răi sfetnici, Dg Bali din Roman, Edy Murphy, ş.a. În timpul acesta Suleyman dormea tun, de speria câinii din Stambul cu sforăitul său. În zadar doctorul Yakub îi făcuse două operaţii de sept. Hurem era din Bugeac şi vorbea o limbă necunoscută, în care verbele nu se acordau, ci ţipau singure, pe voci diferite. Se învârteau în jurul lui Hurem cadâne, una mai frumoasă ca alta, toate o lăudau pe Hurem, deşi nu prea aveau de ce şi de unde. Hurem ba plângea cu ele, ba le mai tăia capul, avea ea o suferinţă de care cronicile nu spun multe, Alah să o ţină, că tare bună la suflet era. Odată era să bea un ceai otrăvit, pregătit anume pentru un oaspe, AL Hidaspe. Umbra lui Ibrahim mai bântuia prin serai, se auzea un cântec de vioară, cu amintiri din Apuseni, de unde provenea şi Hatice. Cineva s-a gândit să facă un Divan literar, toţi să fie îmbrăcaţi în negru, iar sofaua să fie albă, albă, dar Hurem s-a opus cu străşnicie. Le pregătea ea ceva mai bun, o baclava de aceea cu pudră albă de cianură.  

******************************************************* 

Am avut doi prieteni, Rex şi Blej, doi câini de rasă. Unul era fost disident, ţipase ceva în Gara de Nord şi a primit cinci ani cu suspendare de ceasul Gării. Blej înjura de mama focului orice gospodar care nu-i intra în voie, în faţa lui nu puteai gândi decât ca el. Provenea , ca şi Rex Bayer, din ţara Niciodată Sau Acum, iar ce vorbeau ei, nu putea fi contrazis decât cu sabia. Iar cine ridică sabia, cu mânerul o să rămână, că aveau ei un protector divin sau diabolic, îl chema Money, tare ţinea mult la ei, deşi Money construise socialismul în multe ţări, inclusiv în SUA. Ne-am înjurat noi o vreme, apoi ne-am dus să ne culcăm.  

***************************************************************** 

Aveam eu o rubedenie de 250 de oca, tare ţinea ea la mâncare şi la mine, odată era să mă mănânce dimpreună cu bucatele de pe masă. Hulpavă, dar blândă la suflet, a dcălătorit prin mai toate ţările, insulele şi peninsulele lumii, acum se pregătea să meargă în lună, dar i s-a spus că ar putea să pună în pericol echilibrul frumosului satelit nocturn. I s-a amânat aprobarea până când va slăbi cu 80% din greutatea actual. Dar efectul a fost invers, astfel că ne-am trezit într-o noapte că planeta noastră se duce în gol. Ei, nu s-a întâmplat nimic.  

*************************************************************************** 

Să vă gândiţi frumos la mine, mi-a spus biata Anişoara, femeie la vreo 80 de ani. A lăsat în urmă două pisici şi un câine negru şi prost, după lătrătură se vedea că avea apucături de ziaristonline. Dar amintirea ei mă înlăcrimează şi acum. Soţul murise de un anevrism, ea l-a jelit un timp, apoi a fost aceeaşi femeie veselă, generoasă. Ultimele cuvinte – să vă gândiţi frumos la mine. Cine ar vorbi astfel?  

BORIS MARIAN