POVESTE FĂRĂ SFÂRŞIT
Pasul tău e o chemare
Trupul tău o nălucire
De sălbatică plăcere
Şi un rai de fericire.
Tu coboară-ţi înspre mine
Trupul alb ca spuma mării
Vom lăsa teama uitării
Şi din cupele-ţi de crin
O să sorb câte puţin
Din nectarul tău divin.
************************************************
Când genele tale-mi vor coborî pe pleoape
De gura ta voi fi atât de-aproape
Încât dinţii mei îşi vor lua ofranda
Muşcând din măr ca Albă ca Zăpada.
Şi trupul tău, mişcându-se frenetic
De focul gurii mele lăsându-se vrăjit
Va rătăci în lumea fără de sfârşit
A vechilor iubiri, de-acum rămase mit!