POVESTE FĂRĂ SFÂRŞIT  

Pasul tău e o chemare  

Trupul tău o nălucire  

De sălbatică plăcere  

Şi un rai de fericire.  

Tu coboară-ţi înspre mine  

Trupul alb ca spuma mării  

Vom lăsa teama uitării  

Şi din cupele-ţi de crin  

O să sorb câte puţin  

Din nectarul tău divin.  

************************************************  

Când genele tale-mi vor coborî pe pleoape  

De gura ta voi fi atât de-aproape  

Încât dinţii mei îşi vor lua ofranda  

Muşcând din măr ca Albă ca Zăpada.  

Şi trupul tău, mişcându-se frenetic  

De focul gurii mele lăsându-se vrăjit  

Va rătăci în lumea fără de sfârşit  

A vechilor iubiri, de-acum rămase mit!