MIHAI VITEAZUL La 14 noiembrie 1593, Andronic Cantacuzino, fiul lui Mihai Cantacuzino, adresă o scrisoare fostului domn al Moldovei Petre Şchiopul în care spunea :” Am păstrat Ţara Românească pentru Domnia Ta, însă văzând cerinţele vremii şi zăbavă din partea Domniei Tale, m-am încumetat şi eu şi l-am făcut Domn al Ţării Româneşti pe banul Mihai; l-am preferat socotind că este mai bun decât ceilaţi boieri vicleni, mincinoşi din fire, intriganţi, nepricepuţi . Mihai Viteazul , prin toată activitatea sa de voievod al Valahiei, războaiele purtate cu cotropitorii ţării cât şi ceea ce a reuşit să înfăptuiască, rămâne un mare voievod în legendă .” Şi cum spuneau Ştefan Szuhay şi Nicolae Istvanffy - comisari imperiali - care l-au întâlnit pe Mihai Viteazul domnul Ţării Româneşti la Târgovişte în anul 1598 :”Vievodul este de statură înaltă, cu părul şi barba neagră, faţa negricioasă şi severă. După spusele unor cronicari ai vremii, Mihai Viteazul era un om stângaci, ceea ce mai însemna cu siguranţă că era rău, potrivnic, pervers, perfid, crunt . Însă Mihai Viteazul prin gândirea ca Dumnezeu să izbăvească ţara de mâna cotropitorilor, reuşeşte printr-o cooperare militară şi politică să unească cele trei valahii, cum deciseseră „Adunarea Ţării”. Astfel Mihai Viteazul, reuşeşte să îmbogăţească palmaresul epocii sale, prin unirea celor 3 Ţări Dacice într-una singură; de la 1599 la 1600. Domnia Sa, a transmis urmaşilor un mesaj de conştiinţă naţională şi de mare voinţă politică. Pentru direcţia consolidării unităţii politice cu Ardealul, înfăptuită în 1599 la 1 noiembrie, când a intrat triumfător la Alba Iulia, Mihai Viteazul a luat o serie de măsuri : * înlesniri pentru ţăranii români * numirea de români în dregătorii * înfiinţarea Mitropoliei Ortodoxe de la Alba Iulia, restabilind subordonarea ei pe linie bisericească faţă de Mitropolia Valahiei. Acest fapt era foarte important fiindcă biserica românească din Ardeal trebuia să reziste în faţa bisericilor reformate, calvine şi în faţa contrareformei catolice. În vara anului 1600, împăratul împreună cu diplomaţii care făceau parte dintr-un joc duplicitar, hotărăsc eliminarea lui Mihai Viteazul prin Rudolf al II-lea, care era în complicitate cu polonii şi cu turcii. Un complot de eliminae a lui Mihai Viteazul , a fost şi cel de la Călugăreni, însă nereuşit. După victoria de la Guruslău din 4 august 1601 pe data de 16 august 1601, generalul Basta, ajunge cu armata la Câmpia Turzii, urmat la câteva ceasuri de Mihai Viteazul cu luptătorii săi, cărora le-a cerut să cânte ajunşi aici,” Pe tine Doamne ,Te lăudăm „ . În dimineaţa zilei de 18 august 1601, a avut loc o nouă întrevedere între Mihai Viteazul şi Gheorghe Basta. Generalul Basta, aflat în slujba împăratului, i-a reproşat multe voievodului spunându-i că trebuie să părăseasca Ardealul cât mai repede. Mihai Viteazul i-a răspuns cu semeţie că nu a încheiat nici un tratat cu împăratul asupra acestei ţări. Mai mult, Mihai Viteazul a adăugat ; „ Împăratul are multe ţări şi nu va rămâne sărac fără Ardeal. Nu-mi las nimanui ţara şi neamul , nici mort” . La aflarea veştii că Mihai doreşte să plece pe 19 august la Alba Iulia, Basta neliniştit convoacă consiliul de război în seara zilei de 18 august 1601, încercând să-l aresteze pe Mihai Viteazul, iar dacă acesta încerca să opună rezistenţă, urma să-l ucidă . Astfel la 19 august 1601, Mihai Viteazul , este ucis mişeleşte pe Câmpia Turzii. La numai 43 de ani, Mihai Viteazul , este victima unui asasinat laş. Binefăcut la corp, frumos, de talie înaltă însă cu o figură uscată, Mihai Viteazul avea privirea vulturului, curajul leului, şiretenia vulpii şi credinţa lui Iancu de Hunedoara. Mistuit de focul sacru al patriotismului, Mihai Viteazul, a luptat şi a murit pentru gloria ţării sale. Se spune că nu are egal printre concetăţenii ţării sale decât pe Ioan Corvin şi Ştefan cel Mare. Pe primul - Ioan Corvin, l-a depăşit prin intensitatea vederilor sale largi şi prin ambiţia sa. Faţă de-al doilea - Ştefan cel Mare, are avantajul că el prefera să lupte pe teritoriul duşmanului, decât pe al său propriu. Mihai Viteazul, a ştiut să ţină în şah timp de 8 ani de zile, Polonia, Ungaria şi Poarta Otomană.