Peste suflete se-aşterne ruginiul toamnei, greu;
Ninge funigei albaştri de la bunul Dumnezeu,
Albe stele se adună într-o tainică tăcere
Plânge iar, Sfânta Marie, răscolită de durere.

...Lacrimile se adună în cascade-nvolburate
Noi culegem bob de rouă-n dimineţile curate.
Le-a sfinţit un glas de clopot la utrenia cea sfântă
Pentru toţi plecaţii noştrii-n lumea celor nu cuvântă.

Maica noastră cea curată, roagă-te pentru noi toţi!
Că ne vindem precum Iuda, doar pe treizeci de zloţi.
Şi ne unge cu mir sfânt de la moartea lui Iisus,
Roagă-te , Sfântă Marie, tot cu ochii către sus!

Doar la tine-avem speranţa, ce-am pierdut-o de demult
Vine iar sfârşitul nostru şi al nostru început.
Fii alăturea cu mine şi cu cei plini de păcat,
C-au uitat şi de durerea-ţi şi de traiul cumpătat.

În mărinimia ta, pleacă-ţi faţa către noi!
Să ne vezi nimicnicia şi cât suntem azi de goi:
Doar carcase betegite fără suflet, fără milă
Frunze rătăcite-n vânt fără pic de clorofilă.