Parodie la o (de)cădere...
M-am apucat într-o zi ca un zmeu
să deretic prin debaraua trupului meu
în altă zi m-am oprit să cercetez uimit
bunurile şi răutăţile sufletului meu rătăcit
aici e mult de muncă, adevărată speluncă
totu-trebuie aranjat pe nivele, suspendat
cam cum ai pune castraveţi la murat -
la toate etajele trebuia să iau virajele
către entităţi anatomice şi funcţionale
şi alte taine date sau nedate pe...vocale
pe scări în formă de suveică ca la şcoale-
sau mai ales în scris cum mi-a fost prezis
mintea se pitise binişor într-un colţ sub bancă
cineva mi-a şoptit că s-ar putea s-o mai am dacă
n-o fi părăsit pe de-a-ntregu culcuşu
sau să fi plecat de ceva timp cu sorcova
la Nuşu - un amic gestionar, era-n ajun de An Nou!
m-am căutat apoi pe la dinţi din nou
să-mi înumăr la vârstă anii precum talanii -
i-am scos pe cei stricaţi aşezaţi câte doi
înşiraţi ca nişte fraţi - pe cei cu rădăcina cariată
care „mestecau” alimente şi vorbe odată
într-un final am scos şi vreo doi sănătoşi
care nu mai erau de mult curioşi
să se înfigă nici măcar în mămăligă
patinau şi ţiuiau la orice atingere de os
pe terenul disputelor nu era loc de-ntors
ca atunci când eram tânăr şi faimos
şi-aveam privirea aţintită numa' în jos
adesea şi în sus să nu mă mânce vreun urs
mă purtam ca şi cu fraţii întâlniţi
la fel de stânjenit de „grota” mea bucală
biet pierzătoriu nătărău cu multă sfială
astfel, la urechi îmi ajunsese de departe şpilul
de-auzeam cum se usucă în sfârşit...trandafirul
politic vorbind – c-un semn electoral
cine oare ne va mai scoate la...mal !?
ce-am mai găsit la amiază prin colţuri?
rânjete neconsumate prinse în bolţuri
iubiri părăsite şi gusturi discutabile
care nu ştiu să-mi fi fost profitabile
decât pe moment - să mă exprim decent
de multe ori ne-având încotro, mulţi cai maro
erau mai mulţi ăia verzi, p-ăia nu-i vezi?
îmi zise prietenul meu făcându-mi cu mâna
îi era cam totuna dacă am sentimente
sau câ mai deraiam pe acostamente
ca să ascund de ruşine minciuna
nimeni nu s-a plâns c-a luat plasă cu mine
am mers cu analiza până la enzime
şi dincolo de ele de-o mai fi ceva
de nu m-oi fi-ncurcat în cercetări cumva
pe vreme bună sau pe vreme rea
dădeam înainte cu luare-aminte
tot forând după nestemate zăcăminte
mă pomeni într-un filon de soi
eram cu tine cititorule, noi amândoi
şi'jde mii care se luau după noi
trăgeam la jug căruţa din noroi
cu cea şi hăis pân-la vremea d-apoi
era unde trăiam o mare viermuială
şi silă, flecăreală şi ciubucăreală
cu parcă şi dacă pe o mare băltoacă
şi noi în ditamai arcă să ne salvăm
trăgând-o din greu mereu pe uscat
c-a s-ajungem tot de unde-am plecat
ce mai chichirez să supravieţuim
dacă la liman tot n-o să ieşim ?
trudim, amuţim şi la urmă ţintirim...
George Nicolae Podişor
