10/11 Martie 2014
Nu cred că voi putea înţelege vreodată
Aici pe pământ şi dincolo de stele
Din toată copilăria mea înlăcrimată,
De ce te legi mereu de opincile mele!
În Ţara aceasta de obârşie tracă
Nu am venit ca un dor de haiduc,
De-atâtea ori mi-ai spus, „opincarule, pleacă!”
Din casa mea unde ai vrea să mă duc?
Strămoşi mei, care ştiu, te înspăimântă
Şi întunecă vederea ochilor tăi,
În opincile-acestea, ca lacrima sfântă,
I-a purtat viaţa pe Munţi şi pe văi!
La cei de o seamă cu tine, mişei,
Dintotdeauna le-a fost teamă de ele,
Tu, încălţatule, spune-mi cum vrei,
Sunt şi mai mândru de opincile mele...
