Nu pot să spun că „m-am trezit” scriind. Din mărturisirile mamei ştiu doar că la naşterea mea, acolo, într-un leagăn viu din Apuseni, mi-a fost pusă sub perină, pe lângă alte lucruri folositoare în viaţă, şi o carte anume, să îi placă pruncului, când o fi mare, să citească din ea şi din alte biblioteci. Era pesemne, o carte de rugăciuni, într-o vreme în care ele, rugăciunile, erau interzise.  

 

După ce am învăţat să citesc, ce bucurie sfântă! mă rugam pe ascuns din cartea aceea şi într-o zi anume am început să scriu altfel... Era toamnă. Căzuse bruma peste păduri şi peste copilăria mea întreagă. Nu demult îmi plecase tata dincolo de zări... Când am recitit cuvintele mâzgălite atunci pe un petec de cer, m-am înfiorat, ca un fluier de cântecul lui şi poate mi-am zis, pentru întâia dată: „vreau să mă fac poet!” Şi de atunci... mă nasc mereu!  

 

Poetul face parte din fiinţa mea. Eu şi poetul. Ce dialog minunat! Cu el nu m-am simţit singur niciodată! Eu într-o zi voi pleca, el o să mai rămână o vreme în urma mea, să-mi numere paşii... Şi despre Poezie m-am întrebat deseori: de unde vine ea? aşa cum se întreba ochiul meu despre aer şi despre lumină. De unde începe nu vei şti vreodată,  

 

Ea, Poezia, nu are hotar... Cuvintele, la fel. Ele vindecă rănile, deschid ochii orbilor, cuvintele adevărate mântuie durerea şi întunericul din noi. Vânt şi cu-vânt, duh şi văz-duh! încât uneori surd şi mut de ne-nţelegere, te întreb nedumerit: omule, de unde vine cuvântul?! Pâinea e cuvânt, lumina, la fel, ura şi întunericul cuvinte sunt... Cuvinte care vindecă şi cuvinte care ucid, cuvinte care luminează şi cuvinte care întunecă... Dată ne-a fost înspre rostirea lor gura aceasta şi limba maicii care ne-a născut. Fiecare pasăre pre limba ei piere şi noi, oamenii, asemenea suntem... Nevoia de-a rosti cuvinte este una dintre cele mai fierbinţi şi necesare nevoi ale omului, pe lângă nevoia de hrană, de îmbrăcăminte, de dragoste, de adevăr şi dreptate. Sculptorul din faţa aerului rosteşte cuvinte, pictorul şi muzicianul la fel. Pentru un poet nevoia de-a rosti cuvinte este asemenea nevoii de-a respira!  

 

Gândurile sunt cuvinte nescrise, nevăzute, fiecare se hrăneşte în viaţă cu gândurile sale. Doamne, ce bucurie, când cineva îţi poartă sub tâmple gândurile tale! Citindu-ţi poemul pe care l-ai scris, acesta mărturisindu-ţi: şi eu gândit-am la fel! Bucuria rostirii este cu atât mai deplină, mai fericită, cu cât aceste cuvinte rostuite, rămân. Scrie undeva: ai grijă cum zideşti... Cuvântul acesta, cartea aceasta, este o rostire simplă, precum aerul pe care-l respirăm, o rugăciune neterminată, înălţată până la buze din glodul acesta amestecat cu stele. O spovedanie necesară...  

 

Dacă vorbim despre singurătatea creaţiei, nici Dumnezeu nu a fost singur când l-a făcut pe om. Scrie undeva în Cartea Sfântă: „...să facem om după chipul şi după asemănarea noastră...” Artistul, la fel. Nu e singur în faţa operei sale. Acolo, „în singurătatea” ei, cineva îi şopteşte mereu...  

 

Debutul literar, în ziarul „Unirea“ din Alba Iulia, în anul 1967. Debut editorial, în volumul colectiv, „Cântec pentru zorii de zi“, Editura Albatros, Bucureşti, 1987, „Caietul debutanţilor, 1983-1985” (în urma câştigării concursului de debut), Editura Albatros, Bucureşti, 1987. Am colaborat la publicaţiile: „Orizont“, Transilvania“, „Familia“, „Arca“, „Tribuna“, „Telegraful Român“, „Săptămâna“, „Foaia românească“ (Giula-Ungaria), „Renaşterea“ şi „Agero“ (Germania), „Jurnal“ (Canada), „Tibiscus” (Uzdin-Serbia), „Lumina“ (Novi Sad), „Limba română“, (Rep. Moldova), „Mioriţa noastră“, (New York), „Orizont creştin“, (Illinois-Chicago), „Eminescu“, „Vrerea“, (Timişoara) „Provincia Corvina“, (Hunedoara), „Buletin de Arad“, „Aradul Cultural“, „Curierul Aradului“, „Observator arădean“, „Viaţa de pretutindeni“, (Arad), „Familia“, (Petrovasâla-Iugoslavia), ş.a.  

 

Premii obţinute: 1974, „Nicolae Labiş“, Suceava; 1977, „Nicolae Bălcescu“, Râmnicul Vâlcea; 1997, „Panait Cerna“, Tulcea; 1981, „Gheorghe Şincai“, Bucureşti; 1983, „Lucian Blaga“, Sebeş-Alba; 1995, „Aron Cotruş“, Arad; 1997, Premiul I la Festivalul Internaţional de Poezie „Drumuri de spice“, Uzdin-Iugoslavia, pentru volumul „Cuvântul nu stă la vamă”; 2000, „Avram Iancu– permanenţa unei biografii istorice“, Alba Iulia, s.a.  

 

Volume publicate: „Cântec pentru zorii de zi“, Editura Albatros, Bucureşti, 1983 volum colectiv; „Desculţ prin Transilvania“, Editura Euroland, Suceava, 1995; „Cuvântul nu stă la vamă“, Editura Tibiscus, Uzdin-Iugoslavia, 1998; „Acasă“, Editura Macarie, Târgovişte, 1999; „Singur în faţa cerului“, („Sam pred nebom“, volum de versuri bilingv româno-sârb), Editura Tibiscus, Uzdin-Iugoslavia; „Sfântă Duminică a învierii“, Editura Viaţa arădeană, Arad, 2001 ; „Din umbra flăcării“, Editura Macarie, Târgovişte, 2001; „Desculţ prin Transilvania“, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Euroland, Suceava, 2002, „Între leagăn şi stea“, Doi poeţi-aceeaşi limbă, împreună cu poetul Vasile Barbu din Uzdin-Serbia, Arad 2008. Gata pentru tipar, volumul de poezii: „Nu ştiu dacă sunt...”  

 

***  

 

Nu mă întreba...  

 

„Nu mă întreba/ de ce scriu,/ nimic nu-i în afara/ Cuvântului,/ el,/ singura dovadă/ că sunt şi Exist.// Cuvântul nescris/ e ca un copil nenăscut!/ Uite,/ trupul tău e plin/ de poeme.// La semnul Poetului/ ele se-aşează/ cuminţi/ în tipare.// Mâinile mele-/ flăcări flămânde,/ mângâie coapsele/ acestui oftat.// Nu mă-ntreba/ de ce/ scriu,/ e ca şi cum/ ai condamna/ aerul/ de ce-i Aer/ şi apa la fel.// Totul acum/ e aşa de devreme.// Fără Poezie/ s-ar face/ târziu...//”  

 

Nicolae NICOARĂ-HORIA  

Arad  

7 august 2012