Nicolae Linca 

S-a născut la 1 ianuarie 1929 în localitatea Cergău Mare, judeţul Alba. A fost singurul român campion olimpic la box, Melbourne, 1956. 

La Helsinki, 1952 a fost clasat al nouălea după o victorie 3-0 contra lui Sergio Gascue (Venezuela) şi o înfrângere în faţa lui Gunther Heideman (Germania), care avea să cucerească medalia de bronz ; La Campionatele Europene de la Varşovia 1953 (medalie de bronz) ; La Campionatele Europene de la Berlin, 1955 (medalie de bronz) ; L-a învins pe Frederick Tiedt din Irlanda, în meciul pentru medalia olimpică de aur la categoria semimijlocie la Melbourne, 1956. De remarcat că în ultimele meciuri, inclusiv finala, Linca a jucat cu o luxaţie la un deget al mâinii drepte. Nicolae Linca a disputat 306 meciuri oficiale, din care a pierdut doar 25. 

În 2005 a fost decorat de preşedintele Romaniei cu Ordinul "Meritul Sportiv"Clasa I . 

A murit la 27 iunie 2008, suferind de Parkinson şi Alzheimer. Elena Linca, sotia sa, i-a stat alături şi, în ultima parte a vietii, Nicolae Linca şi-a trăit clipele imobilizat la pat. A fost înmormântat în cimitirul bisericii greco-catolice din Feisa - Alba, deşi autorităţile au propus ca locul său de veci să fie în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia.. 

Începând cu 2009 turneul internaţional de box "Centura de Aur"va purta numele lui Nicolae Linca, singurul pugilist campion olimpic din România. 

Se spune că, după 1989, când Nicolae Linca a fost vizitat la Feisa de fiul învinsului său din finala olimpică la categoria semimijlocie din 1956, irlandezul Frederick Tiedt, acesta l-ar fi întrebat unde este amplasată statuia sa. Fiul irlandezului a rămas cel puţin uimit când i s-a răspuns că Linca, medaliat cu aur, nu a fost omagiat printr-un astfel de gest de către români, în condiţiile în care tatălui său, vicecampion olimpic, i s-a ridicat chiar o statuie în ţara natală. 

Din păcate, Nicolae Linca este condamnat la uitare post-mortem. 

__________________ 

Bibliografie : 

1. Ochialbi, Paul, Henţ, Petre, Careul magic românesc, Ed. Stadion, Bucureşti, 1974. 

George Baciu