Aş vrea să fii acela care vine,
Aş vrea să ştii că te aştept şi-n vis,
Să nu existe gând fără de tine,
Să nu avem frânturi de drum închis.
Mi-a şters privirea-n lacrima târzie,
Când am văzut că-n noapte ai să pleci,
Înţelegând că urma mea-i pustie
Şi drumul se va arde pe poteci.
Aş vrea să vii acuma... lângă mine.
Aş vrea să ştii că-mi faci vise senine,
Că-mi umpli nopţile cu gânduri line,
Că-mi dai curaj să pot merge-nainte.
Aş vrea să-mi dai privirea să ţi-o scald
În lacrima iubirii ce se prelinge ne-ncetat
Pe-obrazul cald şi-nfrigurat
Ce parcă de durere e-necat.
Aş vrea în nopţi cu lună plină
Să vii alăturea să-mi fii
Să nu mai pleci... să mi te-alături...
Să nu-mi mai laşi calea pustie
Şi drumul făr-de-ntoarcere-n priviri.
