Necopt
P ONE
Prin geamul mat al ochiului indiferent,
Străbate raza – foc violet, priviţi încătuşaţii,
Pat şi Patachon, cum cresc în propria întâmpinare,
Test, dar perpendiculare par aceste destine
După multele lupte intestine,
Ah, strigă nebunul, ah,
mi-l daţi pe Jochann şi Sebastian Bach,
cum zbor peste păduri şi poduri,
peste fluvii de hematii, precum heruvii,
prostoglandine, zice, bine, bine,
gardianul Radu Bradu din cămine,
plecăm cu circul chiar la noapte, jimătate,
mi-a spus iubita, avea copii şapte,
cu mine opt, aşa sunt numai opt,
că eu eram imberb şi mai necopt.
P.Two

nui bolnav i s-a propus castrarea şi el, prea mândru,
a murit, dar a păstrat comoara
şi astăzi piatru lui, în cimitir
stă dreaptă şi miroase a ghimber.
Îndură-se cerul şi pământul,
De bietul om, l-ascultă poate vântul,
Un drum sălbatic a fost viaţa lui,
Venind la Bucureşti din Covurlui
Ori poate din Comarnic, că amarnic
i-afost şi traiul, iar iubirile trecură
precum petalele căzute, de răsură
un fruct amar şi-aducător de moarte
hrăneşte mintea omului cu carte.
BORIS MARIAN