Poeme de Al.Florin ŢENE  

Modestie  

Vederea mea există, dar m-i se spune să nu văd,  

Am mâna dreaptă, dar sunt obligat să n-o folosesc,  

Inşi ieşiţi din grote, întuneric şi prăpăd,  

peste prag de foc mă împing să păşesc.  

Din antetul paginii zilei de azi mi-a fost şters  

până şi numele, de-acum anonim mă numesc,  

iar dacă mâna ce n-o mai am scrie un vers  

din el pe înserate ierburi târâtoare mai cresc.  

Medalia de sub preş  

Ceasul o luase de-a dura  

peste cocoaşa mea de griji.  

Pe sub poteci cârtiţile bârfelor  

strigau:Ura!  

Când pe la colţurile orelor mureau  

de necaz  

cuvinte cu nasul cât un praz.  

Ora se dădea de-a berbeleacul  

peste pieptul meu scos în faţă,  

rotund,trufaş şi abil,  

medaliile îmi zornăiau în inimă,  

ele veneau din altă viaţă  

tiptil.  

Odată cu mine se strecurau pe sub preşul cerului  

în piaţă,  

umbra mea din altă viaţă  

orbită de strălucirea lor  

pe piepturi de prinţi.  

Le frecasem câteva secole cu pluşul  

atâtor dorinţi.  

Materia luminoasă  

Particule rupte din fraze intrate-n implozie,  

Doar verbul fierbe într-un abur invizibil.  

Undeva pe marginea buzei universului  

Strigă conştiinţa materiei ceva ilizibil.  

Aşteaptă!Respiră mirosul tăcerii,  

Culoarea adjectivului el n-are cum s-o înţeleagă  

Dacă ora e împărţită între nuanţa sevei şi-a mierii.  

Undeva prin cuvinte aleargă merii,  

Livada în farze a rămas întreagă.  

Al.Florin Ţene