Poeme de Al.Florin ŢENE
Modestie
Vederea mea există, dar m-i se spune să nu văd,
Am mâna dreaptă, dar sunt obligat să n-o folosesc,
Inşi ieşiţi din grote, întuneric şi prăpăd,
peste prag de foc mă împing să păşesc.
Din antetul paginii zilei de azi mi-a fost şters
până şi numele, de-acum anonim mă numesc,
iar dacă mâna ce n-o mai am scrie un vers
din el pe înserate ierburi târâtoare mai cresc.
Medalia de sub preş
Ceasul o luase de-a dura
peste cocoaşa mea de griji.
Pe sub poteci cârtiţile bârfelor
strigau:Ura!
Când pe la colţurile orelor mureau
de necaz
cuvinte cu nasul cât un praz.
Ora se dădea de-a berbeleacul
peste pieptul meu scos în faţă,
rotund,trufaş şi abil,
medaliile îmi zornăiau în inimă,
ele veneau din altă viaţă
tiptil.
Odată cu mine se strecurau pe sub preşul cerului
în piaţă,
umbra mea din altă viaţă
orbită de strălucirea lor
pe piepturi de prinţi.
Le frecasem câteva secole cu pluşul
atâtor dorinţi.
Materia luminoasă
Particule rupte din fraze intrate-n implozie,
Doar verbul fierbe într-un abur invizibil.
Undeva pe marginea buzei universului
Strigă conştiinţa materiei ceva ilizibil.
Aşteaptă!Respiră mirosul tăcerii,
Culoarea adjectivului el n-are cum s-o înţeleagă
Dacă ora e împărţită între nuanţa sevei şi-a mierii.
Undeva prin cuvinte aleargă merii,
Livada în farze a rămas întreagă.
Al.Florin Ţene