Mireasa din grota  

 

Motto:  

Undeva, cândva de pe un munte de sare  

O mireasă, din oraşul cu numele ,,Slănic,,  

Sare....  

 

 

 

 

 

În iarbă de gând,  

sfera tot creşte,  

peste pământ se scurge-o poveste  

destinul se sparge în piatră de moară  

mireasa din grotă din moarte se scoală  

şi rosteşte în abur de stele cuvânt,  

cuvântul ce mişcă pământul cel sfânt  

Cântare a cântărilor solie  

bucuria vieţii, gând bun, bucurie.  

 

Să încep, dar sunt cuprins de nostalgie,  

mireasa din grotă,
poate,  

nu a vrut povestea ei să fie.  

 

I  

 

Naşterea, din cerul sfânt  

Prin iubire viaţa creşte,  

Apar şi îngeri pe pământ  

Apar şi oameni de poveste.  

 

Iubirea născătoare de iubiri,  

Forma ca şi drumul vieţii  

Se aprinde ca o torţă, scrum  

În sfera de-ntuneric rece.  

 

Ursitoarele s-au adunat în noapte  

Incantaţii în frigul nopţii curg,  

Ploaia de noroc se cerne  

Cu preţul vieţii ca zălog.  

 

Dar totul se transformă în lumină  

Ştirea a fost răspândită-n rai,  

S-a născut într-o grădină  

O fecioară pe un plai.  

 

II  

 

Şi fericirea se aşterne  

Prinţesa bucuriei se trezeşte,  

Iar plânsul ei, a vieţii bucurie.  

Dar Zeii născocesc altă poveste.  

 

Se face mare...  

Frumuseţea ei devine un noroc  

Numele ei este rostit în şoaptă, creşte...  

Viaţa arcuieşte un trist joc.  

 

Bujori cu aripi, viaţa,  

Spini sau flori, un trandafir,  

Norii ne colindă sfera creşte  

Tristă poveste, ca un film.  

 

Muzica, speranţa, dansul,  

Pictura peste ochi ne cern,  

Frumuseţea, spiritul şi pasul  

Strălucirea soarelui etern.  

 

III  

 

Într-o zi copila pură  

Colindând printre poteci,  

Întâlneşte ziua bună:  

O zi bună să petreci!  

 

-Vei fi o fată, prea frumoasă  

numele tău un nume rar,  

dar tu o să adormi mireasă  

pentru iubire, ca un dar.  

 

-Eu nu vreau, iubesc tot cerul  

iubesc viaţa, lucru sfânt  

am să descoper misterul  

voi clădii al vieţii legământ.  

 

Vocea se stinge, vine seara  

Copila adoarme şi în somn,  

Vede un june cu chitara  

ce o conduce-n dormitor.  

 

Se-ndrăgosteşte, şi iată...  

în vis,  

descoperă iubirea ei curată.  

Descoperă un paradis.  

 

Părinţii ei, tot vor  

Să o mărite-n grabă  

Cu un om, ce nu-l iubesc  

Pentru pământ şi-o salbă.  

 

În visul meu curat  

Eu m-am iubit cu-n prinţ,  

Atât de chipeş, şi înalt  

Nu cred că a fost un vis.  

 

Adoarme iar, încă un vis  

-Hai noapte alungă-nsingurarea.  

Priveşte înapoi cu ochii trişti  

Si vede-n muntele din zare marea.  

 

Un ochi spumos de lună  

Îndrumă paşii ei  

Spre locul, ca o grotă,  

Şi sare-n jos de ei.  

 

IV  

 

Destinul este-o poartă  

De dincolo de noi,  

Ne creşte, ne încearcă  

Sau curmă un temei.  

 

Noi nu cunoaştem rostul  

Tot vrem a-l învăţa,  

Între destin şi soartă  

A mai căzut o stea.