Mireasa din grota
Motto:
Undeva, cândva de pe un munte de sare
O mireasă, din oraşul cu numele ,,Slănic,,
Sare....
În iarbă de gând,
sfera tot creşte,
peste pământ se scurge-o poveste
destinul se sparge în piatră de moară
mireasa din grotă din moarte se scoală
şi rosteşte în abur de stele cuvânt,
cuvântul ce mişcă pământul cel sfânt
Cântare a cântărilor solie
bucuria vieţii, gând bun, bucurie.
Să încep, dar sunt cuprins de nostalgie,
mireasa din grotă,
poate,
nu a vrut povestea ei să fie.
I
Naşterea, din cerul sfânt
Prin iubire viaţa creşte,
Apar şi îngeri pe pământ
Apar şi oameni de poveste.
Iubirea născătoare de iubiri,
Forma ca şi drumul vieţii
Se aprinde ca o torţă, scrum
În sfera de-ntuneric rece.
Ursitoarele s-au adunat în noapte
Incantaţii în frigul nopţii curg,
Ploaia de noroc se cerne
Cu preţul vieţii ca zălog.
Dar totul se transformă în lumină
Ştirea a fost răspândită-n rai,
S-a născut într-o grădină
O fecioară pe un plai.
II
Şi fericirea se aşterne
Prinţesa bucuriei se trezeşte,
Iar plânsul ei, a vieţii bucurie.
Dar Zeii născocesc altă poveste.
Se face mare...
Frumuseţea ei devine un noroc
Numele ei este rostit în şoaptă, creşte...
Viaţa arcuieşte un trist joc.
Bujori cu aripi, viaţa,
Spini sau flori, un trandafir,
Norii ne colindă sfera creşte
Tristă poveste, ca un film.
Muzica, speranţa, dansul,
Pictura peste ochi ne cern,
Frumuseţea, spiritul şi pasul
Strălucirea soarelui etern.
III
Într-o zi copila pură
Colindând printre poteci,
Întâlneşte ziua bună:
O zi bună să petreci!
-Vei fi o fată, prea frumoasă
numele tău un nume rar,
dar tu o să adormi mireasă
pentru iubire, ca un dar.
-Eu nu vreau, iubesc tot cerul
iubesc viaţa, lucru sfânt
am să descoper misterul
voi clădii al vieţii legământ.
Vocea se stinge, vine seara
Copila adoarme şi în somn,
Vede un june cu chitara
ce o conduce-n dormitor.
Se-ndrăgosteşte, şi iată...
în vis,
descoperă iubirea ei curată.
Descoperă un paradis.
Părinţii ei, tot vor
Să o mărite-n grabă
Cu un om, ce nu-l iubesc
Pentru pământ şi-o salbă.
În visul meu curat
Eu m-am iubit cu-n prinţ,
Atât de chipeş, şi înalt
Nu cred că a fost un vis.
Adoarme iar, încă un vis
-Hai noapte alungă-nsingurarea.
Priveşte înapoi cu ochii trişti
Si vede-n muntele din zare marea.
Un ochi spumos de lună
Îndrumă paşii ei
Spre locul, ca o grotă,
Şi sare-n jos de ei.
IV
Destinul este-o poartă
De dincolo de noi,
Ne creşte, ne încearcă
Sau curmă un temei.
Noi nu cunoaştem rostul
Tot vrem a-l învăţa,
Între destin şi soartă
A mai căzut o stea.