Nu mă pot opri la marginea unde s-a prăbușit
Un anotimp și unde păsările au rămas atârnate
În aer,ca sulițe de diamante .
Voi aduna toate frunzele căzute din părul tău
Și voi astupa prăpastia din fața ta.
Nu voi înțelege,târziu,lumina topită miere pe
Trupul tău,statuie vie în crepuscul.
Clădesc un imperiu din ace de brad și tămâie,
Obstacole mici pentru zbor și râme pregătite
Pe malul râului pentru pescuit.
Muzica aceea a răscolit și-a pulverizat marea
Aducând-o aici,lângă prunii infloriți cu dorințe
Și spaime,lângă mine.
Milioane de imagini plouă inverșunat peste noi
De dimineață până-n seară,și incet,curgând,
Zărim vânătorul cu lasoul de crini...
MIHAI PĂCURARU
