POEZII DE AL.FLORIN ŢENE  

Metafora ruginii  

 

Floarea ruginii fumurie  

Coagulează metafora la loc  

Şi rădăcinile-ntoarse-n tăcerea azurie  

Clocotesc a sevă,fluierînd din soc.  

 

Gândeşte mersul osul de oxigen  

A măduvei umplută cu apus  

Spre ele alunecă flori fără polen  

Aripi urcând cu mine mai sus.  

 

 

Din motani coboară păsări către pădure  

Cu zborul întreg descătuşat sub pene  

Şi cerul coboară sub aripi sure  

Aduceri aminte strecurându-se în vene.  

 

 

Şi boii lepădându-se de jug  

Şi-au găsit în glod potcoava lor  

Trag după ei câmpia aprinsă rug  

Spre talpa unui întreg popor.  

 

 

Când în unire apa unui râu  

Va săpa în maluri ca un gând  

Eu îl voi trece cu valul pînă-n brîu  

Cu poemul mai departe alunecând...  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mesaj prin telegraful vânt  

 

Sunt două lumi ţinute paralele  

Una are doar o aripă,  

Cealată din dosul unei stele  

Dă ceasul înapoi cu o clipă.  

 

 

Bucuroşi de acest decalaj atemporal  

De-o lume albastră ne-am îndepărtat  

Inspumând sub vremi câte-un cal  

In grădina Eden intrată în păcat.  

 

 

Logodiţi în această lume paralelă  

Precum în faptă şi în cuvânt  

Se reface briza într-o velă  

Pe întinse mări cu telegraful vânt.  

 

Al.Florin ŢENE  

 

.  

 

 

Miezul sunetului  

 

Când sunt metaforă în aerul expirat de flaut  

aud Corul sclavilor,urcă  

în mine întrebarea pe care o caut,  

răspunsul e ca o muşcătură de nurcă.  

 

E o înfrângere stăpânul meu să fiu  

când ascult vântul ce-mi intră în auz,  

imaginea se rostogoleşte târziu  

în timpul meu de care mă amuz  

 

Victoria e să-i fiu lui Verdi sclav  

şi trubadur s-alerg printre note musicale  

şi atunci când sub un ev slav  

mă simţeam liber pe cruce răstignit în vale  

 

Nana Mouskouri mi-a scos cuiele răbdării  

din palmele ce-au cuprins valurile mării…  

 

 

 

Mesaj prin telegraful vânt  

 

 

Sunt două lumi ţinute paralele  

Una are doar o aripă,  

Cealată din dosul unei stele  

Dă ceasul înapoi cu o clipă.  

 

Bucuroşi de acest decalaj atemporal  

De-o lume albastră ne-am îndepărtat  

Inspumând sub vremi câte-un cal  

In grădina Eden intrată în păcat.  

 

Logodiţi în această lume paralelă  

Precum în faptă şi în cuvânt  

Se reface briza într-o velă  

Pe întinse mări cu telegraful vânt.  

 

 

Al.Florin ŢENE  

 

 

 

.