La masa tacerii, ma asez ca Brancusi,
port zborul ca vina si iubirea-n sarut,
am ochiul o lance si soarele scut
am dorul iubirii leganat de avant.
Mă aşez la masa tăcerii,
tacerile toate fiind un sărut,
adulmec şi paşii şi ochii şi gura
înmugurind la mine-n gând.
Te caut în parcul ce-i nins cu zambile,
tot caut brânduşa din crâng,
cu inima plină de tine.
Te iubesc şi te strig ,
Pe curând!
