Peceţi de maci
Privesc mirată pe fereastră
la ploaia care mă îmbie
să binecuvântez iubirea noastră
punând pecete macul din câmpie.
Cu roşul purpuriu al veşniciei
privirea mea se îmbăiază
purtând peniţa pe hârtie,
o poezie sufletul pictează.
Pictează cu penel de gând
tabloul dragostei eterne,
cuvintele răsar pe rând
acoperind câmpia cu poeme.
Poemul macului gingaş
ce se deschide-n roua dimineţii,
al trandafirului poznaş
ce-nobilează azi grădina vieţii.
Existenţa ne este un poem
ce Dumnezeu, îl scire-n cartea vieţii
cu penelul Duhului Suprem
dăruind Lumina tribut eternităţii.
Tablou pe cerul instelat
pictează cu Iubire Dumnezeu,
şi în grădina Lui ne-a aşezat
peceţi de maci pe lanţ de curcubeu.
A decis că macii mereu vor înflori
pentru iubirea mea şi-a ta,
pictând frumoasele câmpii
cu licărul luminii dintr-o stea,
din steaua iubirilor târzii
pe care ne vom înălţa.
