Nepotul către bunic:  

-Bunicule uite, vreau să sar peste şanţul ăsta !  

Bunicul gandi " dacă îi spun că nu poate îl deprim şi îi înfranez spiritul de aventură, în viaţă va deveni temător pesimist şi limitat" pe de altă parte "dacă îi spun că poate şi nu reuşeşte, îmi va reproşa mereu - de ce nu mi-ai spus şi iar va deveni pesimist !"  

Bunicul era în dilemă.  

Nepoţelul insista însă:  

-Bunicule uite, ce zici ? sar peste şantul ăsta ?  

Inţelpciunea îşi făcu apariţia în omul ce trecuse prin multe.  

Hai la mine un pic, îi zise în timp ce se aşeza.  

-Ia loc aici langa mine şi dă-mi să iţi văd eu pantofii !  

-Da ... bunicule eu vreau să sar şanţul !  

-Bine, bine lasă că nu fuge niciunde şantul tău, tot acolo va fi şi mâine.  

Cel mic se aşeză plin de nerăbdare şi începu sa-şi desfacă şireturile.  

Bunicul luă atent pantofii, rând pe rând, se uită lung la ei, apoi la şant şi iar la pantofi după care brusc se uită la nepotul său drag şi spuse:  

-Pantofii tăi sunt prea mici pentru un şant atât de mare !