15 August 2012
M-am întrebat adeseori în gând,
Atunci, în Ziua Adormirii tale,
Când aerul se auzea plângând,
Din Somn nu a fost nimeni să te scoale?
Şi astăzi întrebarea se destramă
Ca aburul din miezul pâinii frânt,
Cum stau lângă tăcerea ta de Mamă-
Deşteaptă-te, Marie, din cuvânt!
Tu iartă-mi, dar, suspinul efemer
Din inima de dragoste preaplină,
Ştiu, trupul tău s-a înălţat la cer,
Născător de-a pururi de lumină.
Cum putea să plece fără el
Sufletul, cel fără de prihană?
Acum, aici, pentru Jertfitul Miel
Curg lacrimile tale din icoană...
Rostindu-ţi numele şi e de-ajuns,
Mi se umple versul meu de bine,
Ave Marie! Dumnezeu şi-a pus
Toată veşnicia Lui în tine!...
