La instructajul obişnuit, înainte intrării în post a efectivelor din tura de noapte, căpitanul oferi grăbit câteva date, privind minutarul ceasului aşezat pe masă la aproape fiecare opt-nouă cuvinte exprimate. La finalul expunerii, făcu înconjurul sălii cu privirea, oprind-o fugar pe chipul fiecărui poliţist în parte. Întrebarea porni scurt, fără comandă, pe un ton destul de ridicat, ca şuieratul fluierului folosit în alergare:  

- De fapt, ce înţelegeţi voi prin „situaţie operativă”? Ce presupune asta?  

Tăcere deplină. Se auzeau respiraţii grele şi nimic altceva. Contrariat, căpitanul examină din nou chipurile subordonaţilor săi şi privirea i se opri la agentul Brumă Cornel. Nu se ştie din ce motiv. Poate pentru că acesta îl ţintea direct în ochi pe şef, afişând un zâmbet superior.  

- Agent Brumă, ascult răspunsul!  

- Am înţeles, domnule căpitan! … Situaţia operativă? Este foarte simplu. Ea exprimă o situaţie existentă şi prezenţa unei echipe operative.  

În liniştea existentă deja, nu se mai auzea nici respiraţia oamenilor. Căpitanul îl privi stupefiat pe agent. Intenţionă să ceară date suplimentare, care să explice răspunsul, dar privirea i se lipi de acel zâmbet superior şi renunţă. Putea jura că zâmbetul se transformase odată cu formularea răspunsului: agentul Brumă îl privea batjocoritor! Căpitanul se ridică încet de pe scaun, fără să-l piardă vreo clipită din priviri pe agent, îşi îndreptă trupul cât era de lung, ridică bărbia peste orizontala locului şi vorbi, aparent calm, dar cu o voce în care se simţea furia.  

- Bravo. Măi, prăstăvanule! Îţi merge mintea, după cum văd…  

- Şi dumneavoastră, domnule căpitan, să trăiţi! Aţi folosit o vorbuliţă lansată de Florin Piersic la radio şi pe scenă, dintr-un text scris de…  

- Nu ne interesează cine a scris, agent tontovan. Nu te obrăznici!  

- Am înţeles, să trăiţi! Nu asta era vorbuliţa, domnule…  

- Să taci, prăstăvanule! N-ai tu minte câte stele am eu pe umăr! se oţărî căpitanul, ieşind vijelios din sală, după ce-şi adună câteva hârtiuţe citite la instructaj şi simţi atingerea aspră a treselor ce indicau gradul profesional pe epoleţii bluzei.  

Se albi la faţă, auzind hohotele de râs ce izbucniseră în urma sa, dar nu se-ntoarse. Îi scăpă doar o înjurătură dură, adresată tuturor, în gând…