Marea lumii astăzi este învolburată  

Fierbe ca într-o oală fiere şi amar  

Mintea omenirii, grav avariată,  

Pare dezgolită de cerescul har.  

Spumegă anarhic, e prea multa ură,  

Pescaruşii ţipă, tărmul nu-l găsesc  

Dinspre miazăzi, vine iar furtună  

Cad năvalnic pietre, viaţa o lovesc.  

Ţes mai marii noştrii, pănza se deşiră,  

Văntul nu-i prielnic, velele se rup,  

Mulţi paienjeni vin cu-alor lucrătură  

De-ar putea măcar să ajute un pic !  

Potoleşte Doamne marea şi furtuna,  

Picură pe oameni lacrimă de tei  

Vindecă orbirea şi dă alinare,  

Lumănarea vieţii, arde dacă vrei !  

foto internet  

Camelia Cristea