Marea lumii astăzi este învolburată
Fierbe ca într-o oală fiere şi amar
Mintea omenirii, grav avariată,
Pare dezgolită de cerescul har.
Spumegă anarhic, e prea multa ură,
Pescaruşii ţipă, tărmul nu-l găsesc
Dinspre miazăzi, vine iar furtună
Cad năvalnic pietre, viaţa o lovesc.
Ţes mai marii noştrii, pănza se deşiră,
Văntul nu-i prielnic, velele se rup,
Mulţi paienjeni vin cu-alor lucrătură
De-ar putea măcar să ajute un pic !
Potoleşte Doamne marea şi furtuna,
Picură pe oameni lacrimă de tei
Vindecă orbirea şi dă alinare,
Lumănarea vieţii, arde dacă vrei !
foto internet
Camelia Cristea