Regulile  

Tot timpul mă pun pe mine să fac tâmpenia asta de anamneză - gândi stagiarul în timp ce îşi pregătea poziţia comodă de scris. Colegul meu de grupă, gândi, stă la dreapta şefului de salon şi eu .. uhhh îmi vine să … ce minunat era la seminar când eu eram vioara întâi şi el copia de la mine … off … a trecut tot fără să lase nici măcar o urmă de praf în urmă ! Şi acum îl am pe ăsta care zice că habar nu are de nimic dar o ţinuse în braţe ca pe sfintele moaşte cand a ajuns ambulanţa, cel putin aşa mi-a spus Ela …  

- V-aş ruga să îmi spuneţi numele domnişoarei pentru că nu are niciun act la ea şi din moment ce dumneavoastră aţi raportat cazul … şi că aţi avut grijă de ea … deci ?  

- Desigur că am inteţia de a vă ajuta, dar, vedeţi dumneavostră eu nu o cunosc după nume, eu o cunosc după al ei potential. Nah comunică cu un astfel de individ – gândi stagiarul.  

- Dar mă înţelegeţi că eu trebuie, trebuie să completez acest formular …  

- Niciodată nu mâncăm cartofi domnia voastră răspunse vietatea cu a cărei fizionomie începu a se obişnui. Avea un miros ciudat de mosc, gândul o mută instant prin munţi pe pajişti … libertatea de a nu fi îngrădită de nimeni şi nimic … de ce doar acolo e ?  

- Atunci eu de unde ştiu că sunt formidabili la gust ? replică aşteptând un răspuns ce să o liniştească.  

- Cu mulţi ani în urmă, înainte de a se fi stins, tatăl domniei voastre a întreprins o călatorie dincolo de lanţul muntos Nachdand, dar a lăsat scris, ca noi ceilalţi să nu mergem acolo vreodată. Atunci a adus câteva bucăţi care chiar v-au fermecat cu al lor gust.  

- Chemă-l pe Naumd la mine, îi spuse cu gura plină de sos de o culoare străvezie.  

- Aha, acum începe să răspundă la tratament, dă semne de stabilizare … glăsui asistenta, dar eu nu înţeleg cum de a leşinat pentru că nu găsesc absolut nimic privind analizele ei, toate sunt în limitele normale vârstei. Uf … dah încet se mişca stagiarul asta. În sfârşit am reuşit să termin de făcut curat în debaraua aia în care doar componente ale armatei peruane nu am găsit - gândi asistenta. Ar fi trebuit să fac curat mai demult şi să nu fi aşteptat atât. Acum îmi place mirosul de proaspăt şi în sfârşit numai este praf, mă omoară praful, continua furată de casnice trăiri, în faţa unui pacient foarte cuminte. E atât de liniştită, gândi ea, uite nu are un rid, cum este posibil ? să aiabă vreo 30 de ani, artrebui să prezinte măcar un singur rid, pe frunte. Câte seri nu mi-am pierdut şi câte kilograme de creme nu am folosit să scap de riduri şi degeaba, ahh parcă totul este inutil, nu e mai bine pentru ea ? nu are problem de debara, riduri, program de lucru, tâmpiţi prin jur, urlete şi nerăbdare prin toţi. Ce mi-o fi trebuit să mă orientez către medicină ? Ah da, bunica, fie iertată … Unde-i stagiarul ? urlă cât putu …  

- Cu tot respectul nu vă înţeleg, mă chemaă şefa şi eu încă nu sunt gata, nu vă înţeleg răspunsul mai ales cu partea cu potenţialul. Ştiţi, noi aici încercăm să operăm cu aspecte concrete şi nu cu nuanţe psihologice. Deci să înţeleg că nu o cunoaşteţi ?  

- Aşa este, nu o cunosc din punct de vedere social, prin urmare nu vă pot ajuta defel. Nu ştiu cum o cheamă şi nici unde locuieşte, dar pot în schimb să vă spun că nu a suferit în copilărie nicio boală ieşită din comun, în afara celor ce le fac copii de regulă. Stagiarul îşi găsi cu greu replica.  

- Şi … cum aţi ajuns la această concluzie … dacă spuneţi că nu o cunoaşteţi ?  

- E simplu, are un mers perfect echilibrat ! orice boală lasă urme şi imprimă dezechilibre vizibile. Există chiar un set de reguli menit a descrie în amănunt fiecare aspect recognoscibil.  

- Deci, trec necunoscut, am înţeles.  

Ştia cu mulţi ani în urmă de această zi că avea să vină, trăia acel deja-vu dincolo de orice indoială. O urmă de zâmbet se născu în colţul gurii.  

(va urma)