mai dă-mi o zi, măcar, o zi!
din toate câte ţi-au rămas;
ce-nseamn-o zi?
atât, o zi!
dintr-un etern în care spui,
că vei pleca definitiv?
mai dă-mi un ceas, măcar, un ceas!
ce-nseamnă, dintr-o zi, un ceas?
din drumul lung, cu unic sens,
ce-ar fi să te-opreşti din mers
să faci la mine un popas?
mai dă-mi o mână!
mâna ta,
până n-o să-ţi crească aripi,
cu care spui că vei zbura
acolo unde-i locul lor,
al tuturor îngerilor.
mai dă-mi iar mâna!
mâna ta,
să-mi ştergi nestinsă lacrima,
care nu se va usca
până ce, acolo sus,
voi fi cu tine cum ţi-am spus.
mai dă-mi o zi!
mai dă-mi un ceas!
mai lasă-mi un minut răgaz,
să-mi amintesc cum mă priveai,
când nu ştiam că tu ştiai,
că ai să pleci şi mă lăsai
să văd ce zâmbet dulce ai.
nu te grăbi să-mi faci din mână,
mai lasă-mi timp o săptămână;
să mă rog lui Dumnezeu,
să ne lase împreună,
să merg cu tine-n Rai şi eu...
