Mă arde clipa-n care sunt cu tine  

Mă arde clipa-n care sunt cu tine,
Ca roza-ţi este pielea parfumată
Şi gura mea de tine-i însetată,
Pe trupul tău e roiul de albine.
Nimic nu vreau să ştiu de mersul lumii
Când mâna ta, ca un zefir de seară,
Pe trupul meu tot urcă şi coboară
Sub razele de aur ale lunii.
Mă strângi în braţe, parcă-ai vrea de tine
Să stau lipit, de-acum, pentru o viaţă;
Sub palma mea doi sâni, azi, se răsfaţă
Şi sângele îmi clocoreşte-n vine.
De ieri nu-mi pasă, nici de ce-o să vină
Când îmi cobor în trupul tău dogoarea,
În tine simt cum înfloreşte floarea
Unei iubiri, ce-i multora străină.
Ne vom iubi mereu la ceas de seară,
Ca azi şi mâine, poate chiar un veac,
Iubirea asta-i boală fără leac
Şi-n viaţă este singura comoară. 

O floare m-aş dori  

O floare m-aş dori sub raze calme,
Un măr, apoi, pe ram, ca să mă undui,
Sub soarele torid să-ncep ca să mă pârgui,
Doar dinţii tăi vreau să-mi pătrundă-n carne.
Din mine să mănânci pe săturate,
Un sâmbure să-mi scuipi înspre ţărână,
Iubirea mea tot vie-o să rămână
Prin ani ce vin să mă iubeşti departe.
Voi râde floare-n ram şi printre mere
Mereu voi fi doar eu cea mai frumoasă,
Cu vântul cald al verii voi fi o drăgăstoasă;
De toamnă zilele când o să-ţi pară terne,
Din ram mă voi desprinde graţioasă,
Lascivă şi rebelă te-oi aştepta-ntre perne. 

.Poem de dragoste  

Mi-e somnul dulce în braţele tale,
Sub aburu-ţi cald mă-nalţ spre sublim,
Frumoasă-i iubirea pe care-o trăim
Când buzele tale pe mine-s petale.
Răsfaţă-mă, dinţii în carne împlântă-i,
Iubirii mele să-i fii sfetnic şi rege,
Vreau şoapte de-amor spre mine, pribege,
Sânii mei albi tu cu gura descântă-i.
Coseşte-mă până-i fragedă otava,
De pe buzele-mi roşii otrava serveşte,
Răsplată ţi-oi fi în noapte, regeşte,
Gura-ţi flămândă de mine-i dovada.
Iubirea ta-n mine-şi compune tirada,
Sunt cântec de-amor ce nu se sfârşeşte. 

Pentru a noastră sfântă şi veşnică iubire  

Lasă-ţi cuvintele în şoaptă ca să curgă
Pe trupul meu încins de-a lor dogoare,
Să ne apuce-n zori un răsărit de soare,
Nepotoliţi, ca mările-n furtună.
Umbreşte-mă pe frunte doar cu sânii
Şi trupul meu prefă-l în torţă vie,
O noapte am să ard de bucurie
Şi-am să te torc precum pe firul lânii.
În zori, trezit de tine, însetat,
Am să golesc până la fund paharul
Şi domnului - eu mulţumind de darul
Că-n calea mea te-a scos, neîncetat -
Mă plec Lui în genunchi, deşi nu-mi stă în fire,
Pentru a noastră sfântă şi veşnică iubire.