A-ŢI CERE IERTARE  

Auzim foarte des despre noţiunea :”iertare”. Psihologii,creştinii,fac apologia iertării – a iertării şi a uitării.  

Instinctiv , o victimă căreia cei din jur îi pretind să ierte, să uite, face psihanaliza neputinţei de a ierta şi automat a uita..  

Să luăm un caz destul de frecvent în societatea noastră:o femeie frumoasă,educată,şi cu succese profesionale ,este înşelată,abuzată, de către soţul ei – o înşală, binenţeles ,cu femei mult inferioare ei, nu dă bani în casă, nu se ocupă de copii, de ea, nici atît... După ani de suferinţă, femeia încearcă să divorţeze spre a curma calvarul.  

Deodată în jurul ei încep să se audă sfaturi ca :  

- Iartă şi uită!  

- Alţii merg mai departe şi spunînd:-fă-te şi tu că nu vezi….  

- După Revoluţie,cei care au suferit în închisorile comuniste,au îndrăznit să povestească prin ce au trecut. După cum era de aşteptat , au fost voci care cereau aducerea în faţa justiţiei a celor vinovaţi de torturi, crime , condamnări nedrepte,etc. Dar dintr-odata, vinovaţii şi părtinitorii vinovaţilor , au devenit “psihologi” si” creştini” de ocazie. Torţionarii, criminalii ,judecătorii nedrepţi,care au condamnat la moarte atîţia nevinovaţi,trebuiau “iertaţi”.  

- Să vedem însă radiografia iertării:  

- Se parcurg nişte paşi şi cel care a produs daune psihologice, fizice, materiale, trebuie să se înfăţişeze înaintea persoanei căreia i-a creiat neajunsul, paguba fizică, psihică, materială. Şi să-i pară rău. Şi să-şi ceară iertare.  

- Mulţi invocă versetul din Biblie în care Petru întreabă pe Domnul Isus :  

- -Dacă fratele meu îmi greşeşte , de cîte ori să-l iert?  

- Domnul Isus nu-i răspunde simplu :”iartă-l”. Ci, ia sistematic toţi paşii cererii de iertare :  

- -“Dacă ,vine la tine şi-i pare rău şi îşi cere iertare , atunci să-l ierţi de şaptezeci de ori cîte şapte”.Deci de cîte ori a greşit „greşitorul” trebuie să recunoască , să-I pară rău,şi să-şi ceară iertare.Şi astfel ţi se oferă posibilitatea clară de a ierta şi ca ultimatum,a uita.  

- Şi atunci, revenind asupra celor două situaţii expuse mai sus, cum poate acea soţie înşelată , abuzată,să ierte, să uite , dacă nu I s-a dat ocazia?Bărbatul vinovat trebuie să-şi recunoască vina , să-I pară rău, (şi nu o spun întîmplător),şi să-şi ceară iertare , pentru fiecare din inconvenientele produse.  

- Ce să mai vorbim de torţionari?Nici măcar un proces virtual care să stârnească puţin conştiinţa vreunuia dintre ei...nu s-a deranjat nimeni . Victimele care au supravieţuit , familiile lor,, au nevoie ca aceşti mari vinovaţi, să-şi recunoască vina, să le pară rău,şi să-şi ceară iertare ....măcar statul instaurat după Revoluţie (furata),să fi făcut gestul.....în numele tuturor (nelegiuiţilor).  

- Memorialul durerii al doamnei Lucia Hossu Longin , ar fi trebuit să cutremure conştiinţele vinovate… dar se pare că avem de a face cu “lipsa de conştiinţe”, cu suflete vândute Diavolului.  

- Un singur securist am auzit cerîndu-şi iertare pe YouTube.  

- Cînd Domnul Isus era pe cruce între cei doi tîlhari, unul dintre tîlhari ,recunoaşte faptele reprobabile pe care le-a comis şi îşi cere iertare , spunînd :”noi ne merităm osînda”.Dumnezeul drept îl iartă doar pe acesta care şi-a recunoscut vina ,şi şi-a cerut iertare. Şi Domnul Isus , iertîndu-l pe acesta, îi spune:”Azi vei fi cu Mine in Rai”.  

- Deci, oricine greseste aproapelui său, trebuie să-şi recunoască vina, să despăgubească dacă e posibil ,să-I pară rău şi să-şi ceară iertare.