În gând, eu am privit ochii ei
Şi am aflat,
mai mult decât puteam citi in catedrală.
Am aflat despre un suflet curat
Care devine un zbor într-o viaţă stelară.
Realul contopit în vârtejul de jar
ca un fluviu legat prin destin şi decor.
Legenda este dominata de ecou…
Cântecul prinţesei devine un dor.
Iar marinarii au naufragiat pe rând
în cotul din munte străbatut de un râu.
cântecul de jale ce se aude din ape
este vocea prinţesei,
ce se- ascunde, prin şoapte.
Loreley trăieşte!
În fiecare nefericire,
trăieste…
Trăieşte si Rinul
ce colinda acest colţ de lume.
Iar valurile, ne spun:
- Sunt aici,
Mă bucur că nu m-aţi uitat
De aceea,
Eu cânt !
