ANCESTRALA
Cine sunt EU
DUMNEZEUL meu ??!!
Prin ce ironie si hazard al sortii
Am gasit de cuvinta sa bat temator
In zavoarele “Portii” ??
Cum de-am putut sa gandesc
Ca este de-ajuns doar sa iubesc
Pentru a face un “pact” cu viata !?
Am zarit din Cer “Coloana Infinitului”
Si am coborat incet pa braul ei.
Si m-am trezit apoi in fata
“Portii Sarutului”
Si am crezut ca-i bine !
Mai tarziu am vazut, ca toate aceste minuni
Erau “bunuri umane”
Si-aveau si stapani.
M-am trezit din visare, mult dupa ce,
Imi dadusem seama ca eram o prada usoara
In ghearele lor.
Am inceput sa-i invoc pe toti Zeii
Dar degeaba.
Ei toti,“stapani” ai acelor minuni,
Nu erau decat niste fete palide, stravezii
Ce se zbateau intr-o cumplita mocirla
Si se mancau intre ei.
Urmam eu in “meniu”, ca fel de mancare,
Sa ma las “gustata” si-apoi devorata de fiare
La o ora “fixata” a serii
Intr-o Lume acerba, cu minuni pierdute
La “Masa Taceri”.
Liz
