Tipărituri: 

Apostol (Bucureşti, 1683); Istoria Imperiului Otoman (4 volume, I-IV) de Dimitrie Cantemir, Paris, 1742; Istoria despre marele Alexandru împărat (Buda, 1810); Întâmplările războiului franţozilor şi întoarcerea de la Moscova (Buda, 1814); Istoria lui Numa Pompiliu, al doilea crai al Romei, tom.I (1820); Ioan Penescu, Cuvânt pentru sfinţirea bisericii Sf.Nicolae din Brăila (Brăila, 1838), Calendar pentru români pe anul 1849; Calendar pentru poporul românesc pe anul 1853, întocmit de George Bariţ; C.D.Aricescu, Lira (Bucureşti, 1857); Gh.Costaforu, Studiu asupra instrucţii publice în unile din satele cele mai înainte de Europa (Bucureşti, 1860); Culegere de tot felul de scrisoare pentru trebuinţa şcoalelor (Bucureşti, 1860; Bucoavnă Moldovenească (Chişinău, 1909); Gramatică românească, Bucureşti, (sec.XIX).  

O vitrină este rezervată personalităţilor rucărene: Mihail Lungianu, Victor Slăvescu, Tudor Muşatescu şi Ion Barbu.  

În rafturi separate se păstrează câteva piese geologice din colecţia geologului rucărean Radu Muţiu şi câteva materiale de la castrul roman de la Scărişoara (Rucăr). 

Foarte interesante sunt schiţele genealogice a 54 de moşi cu descendenţii lor, unele din ele datând cu începere din secolul al XVIII-lea. 

Aici se păstrează şi Catagrafia satului Rucăr, din anul !838 cu 375 de familii (xerografiată după oroiginalul de la Arhivele Naţionale din Bucureşti). 

Câteva tablouri, picturi şi desene în creion sau peniţă cu imagini şi portrete din Rucăr, donaţii ale creatorilor de artă plastică (Maria Bănică, Maria Drăcea, Marius Popescu, Victorian Stăncescu, Maria Jinga). 

Pe rafturi separate se păstrează fotografii ale Crucilor din Rucăr, importante monumente epigrafice construite din piatră de Albeşti, în secolele XVI-XVIII. În final socotesc necesara a reproduce scurte extrase din impresiile consemnate de diferiţi vizitatori ai acestei bogate colecţii a profesorului Gheorghe Pârnuţă, dintr-un caiet intitulat „File de cronică”, alcătuit de poetul şi pictorul I. Popescu, cronicar al Societăţii literare „Relief românesc” şi al cenaclului de arte frumoase „Ion Andreescu”. Membrii cenaclului împreună cu membrii Societăţii profesorilor de muzică şi desen şi-au petrecut vacanţa la Rucăr în vara anului 1980. În câteva conferinţe, profesorul Gh.Pârnuţă le-a vorbit de istoria acestor locuri de străveche vatră istorică, ocazie cu care membrii respectivi i-au dăruit acest caiet. În dedicaţie se scrie: 

„Omului modest, înzestrat puternic cu pasiune, înţelepciune şi răbdare pentru cercetare. O filă de cronică Omului în părul căruia strălucesc zăpezile marilor lumini ale Rucărului, dotat cu o istorie proprie, sub fruntea căruia se aprind, se înregistrează şi se păstrează sfintele – izvoare-hrisoave...de la întemeiere, de la Matei Basarab cetire, de luptă ale rucărenilor (semnează membrii societăţii).  

„Vizitând aceste muzeu, creat de efortul unui singur om, simt nevoia să-mi exprim marea mea admiraţie pentru istoricul Gh. Pârnuţă...Rucărenii au datoria să-i ridice un monument profesorului dr.Gh. Pârnuţă pentru cinstirea pe care le-o face înaintaşilor pe terenul istoriei...(semneză prof.univ.dr. Nicolae Copoiu).  

„Suntem deosebit de onoraţi şi totodată fericiţi să păşim în acest lăcaş al tradiţiilor culturii rucărene, rod al strădaniilor alesului om de carte Gh. .Pârnuţă... Fie ca eforturile şi pasiunea sa de o viaţă să dăinuiască peste timp!” (conf. univ.dr. Mihai Mitu, Universitatea Bucureşti). 

„E o realitate ce nu se întâlneşte oriunde, care face cinste nu numai Rucărului, ci românilor în general”( prof.univ.dr. Ion Chelcea). 

„Am vizitat această perlă a românilor, minunatul muzeu al prof.dr.Gh. Pârnuţă. Am rămas profund impresionat de adânca şi puternica sa dragoste pentru mioriticul plai rucărean” (Horia Alexandru Dascălu, colabotator R.T.V.). 

„Aduc cel mai sincer omagiu creatorului muzeului” (C.Dumitrescu, doctor în ştiinţe juridice). 

„Câtă muncă, câte sacrificii, cât pasiune au fost depuse pentru aceste documente, descoperite, adunate şi puse în slujba neamului nostru şi îndeosebi a localnicilor”, scrie prof. Petre Chircea. 

„Din veacurile cele de demult, grija înţelepţilor neamului nostru să păstreze cu drag şi să transmită nepoţilor şi strănepoţilor, dovezile noastre de românie şi vitejie...Plaiul Rucărului este însufleţit şi trăieşte în fiecare exponat al acestui muzeu – pasiunea prof.dr.Gh. Pârnuţă, în faţa căruia ne înclinăm ciu admiraţie şi respect” (semnează pionierii din Tabăra Tg.Jiu de la Rucăr).  

În concluzie, pentru a parafraza din modesta monografie tipărită de semnatarul acestui articol, în colaborare cu nepoata autorului, prof. Domnica Pestriţu (apărută la editura SEMNE în anul 2000) aşezământul muzeal este „răsplata ostenelii sale de o viaţă întreagă, iar colecţiile şi cărţile scrise de el sunt implicit martori peste ani ai flăcării pe care a întreţinut-o cu cerbicie şi fervoare !”...  

De pe colb de cronici, cuvine-se şlefuiri diamantine pentru limpezimea ochiului tânjind întru cunoaşterea trecutului, pentru a pre-veghea viitorul ! Şi pentru a lumina şi curăţa un prezent sporind în speranţă şi înţelepciune.