La icoana Mântuitorului  

Priveşte spre noi resemnat  

Din cadrul de lemn cel pictat  

Iisus chinuit, răbdător  

Şi cuiele lui cât ne dor!  

Golgota cu el toţi urcăm,  

În pietre desculţi ne-ncurcăm  

Ne vrem cât mai puri, mai senini,  

În soartă păşim plini de spini.  

,,-Marie şi tu, Magdalenă,  

Nu plângeţi, e viaţa arenă,  

Spartacus şi el a luptat  

Şi crucea romanii i-au dat.  

Eu nu sunt ca el, sclavul trac,  

Sunt sâmbure-al lumii şi-mbrac  

În albe veşminte, curate  

Din veacuri păcatele toate...’’  

Priveşte spre noi mai senin  

La anii ce curg ca un vin,  

Cu pâinea cea frântă în mână  

Iisus vrea cu noi să rămână.  

Am plâns, am negat şi am crezut  

Şi cuiele cât ne-au durut!  

Iisus a murit şi-a -nviat,  

Nu-i loc pentru noi de păcat.  

Iisus a-nviat şi ne-a spus:  

,,-Priviţi totdeauna în sus!  

E vremea ca azi fiecare  

Să-şi scalde simţirea-n candoare’’.