ÎN VIZIUNEA MEA

Nu ştiu cum am ajuns încoronat în faţa ta,
dar cred că păsările şi animalele mă iubesc.
Vezi pe creştet porumbelul alb cu aripile-ntinse,
iar pe umeri doi fazani ca îngerii însufleţiţi;
aureolându-mă de acum pe Pământ
şi mai vezi în făptura mea un leu
cu lujere de crin ce înfloresc pe colţi?

Ei, bine! Această imagine exterioară
este admirată de o lume manierată,
numai tu, fără imaginaţie, nu poţi să pătrunzi
şi în trupu-mi prea încărcat cu de toate:
o floare de mac în inima ce sângerează,
ecoul unui cântec de-nstrăinare-n torace
şi sufletul despicat cu sabia încinsă în trei:
pentru iubirea-iubire, pentru poezie şi pentru femei.

Am fost crucificat la comandă,
dar trupul mi-e blagoslovit,
cangrenele de mult s-au vindecat,
iar din tălpi şi din degete în loc de sînge
curg vise din lumea întru veşnicie,
unde toţi cu credinţă în Dumnezeu
ne vom mântui prin postire şi rugăciuni.
E peisajul în viziunea mea a unei alte lumi.

ION I. PĂRĂIANU