Imagini 

Acolo, departe, dincolo de linia albă de zăpadă, există o câmpie verde. Acolo îmi sunt gândurile şi casa. 

Adieri uşoare şi calde ale vântului clatină uşor delicatele ramuri cu flori roşii. Alte flori, multicolore, zâmbesc duioase în razele soarelui. 

Înconjurate de grădinile parcului se înalţă albele şi somptuoasele coloane ale Academiei, cu frontoane bogat ornamentate, capodopere vechi ale artiştilor din generaţiile apuse. Mulţimi de studenţi îşi petrec clipe fericite pe aleile parcului. 

Alături de Academie, suplu şi singuratic, se înalţă un plop cu frunze tremurătoare, care presimte furtună şi ploaie chiar şi atunci când vântul abia adie şi ceru-i senin. 

Un vânt puternic apropie din ce în ce mai mult o furtună întunecată ce coboară de sus, vărsând dintr-odată şuvoaie de apă peste elegantele colonade ale Academiei. Natura însăşi este cutremurată de dezlănţuirea furtunii. Doar o singură pasăre îşi doreşte o astfel de vreme, îndrăznind să se înălţe maiestuos către semeţiile cerului şi înghiţind avidă şiroaiele de ploaie. 

Sunt un vânt călător, azi sunt aici, mâine - cine ştie unde în altă parte. Sunt pornit să ridic pălăriile colorate, de vară, ale domnişoarelor care se plimbă. Nu vă uitaţi mânioase la mine, sunt doar un vânt efemer, în curând voi pleca!... 

Pe apele liniştite ale unui râu se propagă unde concentrice stârnite de o colonie de boboci de aur ce înoată cu vrednicie pe apă. Cel mai frumos dintre boboci este favoritul unui copil. Printre ulucii gardului, poţi vedea ochii adânci ai acestui copil admirând bobocelul de aur? 

Izbăveşte-mă de ziua de azi! Fie acum mâine şi o zi de sărbătoare! Să-mi pară că sunt tânăr şi visător, trecând fericit pe aleile parcului. Să întâlnesc privirile luminoase ale romanticelor fete îmbrăcate în rochii albastre şi salutându-mă cu zâmbetul pe buze. 

Fie ca lumea să fie mereu pură şi fericită!