Legile Kybalionului
Mai înainte de-orice veac
Venit de nu ştiu unde,
Iubirii să-i găsească leac,
Un înţelept răspunde
La taina adevărului
De nimeni nepătrunsă
Ţinută-n mâna Cerului
De ignoranţi ascunsă.
Roteşte ochiul prin văzduh
De şapte ori să cheme
La fiecare om un duh
Să-nveţe-a nu se teme.
Dar eu, ca primul cel ales
Necunoscând misterul,
Floarea de lotus am cules
Să fiu una cu Cerul.
Iar ochiul critic mă privi
Şi îmi aduse-aminte
Că legătura dintre vii
E-o joacă de cuvinte.
Ea este spiritul din noi
Şi cheia pentru poarta
Cunoaşterii de mai apoi,
Ce mulţi îi spun că-i soarta.
Acest principiu de-nţelegi
Nu ai să baţi zadarnic
La poarta templului cu legi,
Unde stă El cel darnic.
Căci ce e sus este şi jos
Şi calea corespunde,
Acelui spirit curajos
Ce-n Univers pătrunde,
Capabil să răstoarne azi
Ce-n faţă se ridică,
Tu niciodată să nu cazi
În braţe la ispită.
De mii de ani Kybalion
Ne spune că mişcarea
Vibrează în orice atom
Ce-mi guvernează starea.
Punând emoţii şi trăiri
În propria-ţi monadă
Ca într-o zi să nu te miri,
Că totu-i o rocadă.
Sceptrul puterii de-l câştigi
Vei învăţa că-n viaţă,
Polaritatea n-ai s-o stingi
Din Soare sau din gheaţă.
Că universul e mental
Şi spirit este-n toate
Vieţii îi este vital
Şi dincolo de moarte.
Căci dacă astăzi eşti aici
Şi mâine-n altă parte,
Aceleaşi legi de le aplici
N-ai zilele deşarte.
Oricât de mult ai încerca
Să schimbi mersul pendulei,
Aceasta nu va abdica
Din ritmul dat secundei.
Şi toţi care aţi reuşit
Să dezlegaţi misterul,
Eu de aici de Sus promit:
Al vostru va fi Cerul.
Din şapte legi, una măcar
Vă fie călăuză
Pe drumul fără de hotar
Chiar de eşti azi o frunză.
Iar porţile ce se deschid
Dori-vor să adune
Pe-aceia care nu ucid
Setea de-nţelepciune.
Poem din volumul de versuri "Totul despre iubire" Bucuresti, Editura Pescarus 2011
