CONFLUENŢE LITERARE

ISSN 2359-7593

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Lucrari >  





GUSTUL PEREGRINĂRII
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

GUSTUL PEREGRINĂRII  

 

Într-un sonet, Schiller avea o minunată cugetare despre călătorul Cristofor Columb: „Mergi înainte şi dacă lumea pe care o cauţi n-a fost creată încă, ea va ţâşni anume pentru tine”…  

Există o anume plăcere a peregrinărilor, o dorinţă de a pleca spre locuri noi sau de a le revedea pe acelea, care ţi-au marcat drumul prin ceva. Gustul pentru drumeţie este astăzi, parcă, mai mare ca altădată. Călătorul ţine să culeagă mai multe impresii dar fiecare le vede în felul său.  

În ceea ce mă priveşte, atunci, când calc cu adevărat pe un anume pământ, când îi văd cerul şi oamenii, numai atunci simt cu adevărat ceea ce îl particularizează, numai văzându-l pot să-l descriu, cu oamenii lui, cu obiceiurile locului, pentru că, bogăţia aceasta spirituală, echivalează cu o a doua cunoaştere a acelui univers. Am revenit, astfel, după un anumit timp, la Timişoara, oraş, care ca şi Cluj-Napoca se află într-o competiţie, aspirând amândouă la titlul de Capitală Culturală Europeană. Două lucruri mi-au atras atenţia în Timişoara: lumea străzii şi imaginea ei nouă. Dacă până acum auzeai vorbindu-se în româneşte dar şi în germană, acum aş putea spune, că auzi mai multe grupuri ce folosesc italiana. Am cunoscut şi eu un domn Giovanni, care a venit, ca şi majoritatea conaţionalilor săi să facă agricultură modernă, realizând în judeţul Timiş ferme pe suprafeţe mari. Dar…învăţase să vorbească româneşte, exersa limba română, comunicând cu turiştii ce veneau la pensiunea prietenei lui, Adela, aflată pe o stradă, nu chiar la marginea Timişoarei, o vilă cochetă, cu mult gust pentru detalii, ce creau o atmosferă romantică, exprimând o anume epocă, concepută într-o manieră nouă numită „boutique”,mergând pe dorinţele fiecărui oaspete, prin personalizarea serviciilor. Îşi adusese aici şi mama, o distinsă doamnă, care ştia, că bucătăria ţine de artele frumoase, practicile culinare definind o civilizaţie. „Peregrinările” în bucătăria sa au însemnat amintiri gastronomice, întipărite prin gust şi savoare, alcătuind împreună cu peisajul curţii interioare (într-un colţ al ei fiind creată o scenă de teatru horror) un tablou, ce-mi adeverea vorba lui Heraclit, că „ zeii sălăşluiesc şi în bucătărie”, dar nu numai acolo. Aşadar, am descoperit în oraşul de pe Bega, ce candidează pentru 2020 la titlul de Capitală Culturală Europeană, zeci de asemenea pensiuni gen „boutique”, apreciate de călătorii români şi străini, o preocupare în care se investeşte de mult şi constant. Ca şi în zona adiacentă actualei capitale culturale europene, Sibiu, care a dezvoltat nu numai pensiuni moderne în Mărginimea Sibiului, ci şi în maniera boutique.  

Peregrinările mele prin Cluj-Napoca, oraş care merge, deocamdată, pe „mâna” marilor lanţuri hoteliere de 4 şi 5 stele, (puţine fiind cele gen boutique, cum e cea din apropierea oraşului, pe drumul dinspre Turda) s-au continuat în special spre judeţul, care trebuie să aureoleze capitala sa cu măreţia montană, zone relativ aproape de capitala Clujului, unice prin pădurile de brazi, pline de ozon, cu bucătărie tradiţională, ecologică, atât de căutate de drumeţii de pretutindeni. Aşadar, turismul rural montan, ar trebui să fie „piesa de rezistenţă”. Şi ca dovadă, aici a început să se contureze localităţile cu pensiuni rurale. Platourile montane, încă populate cu păduri de brazi seculari, au fost vizate de investitorii străini, care apreciază aceste sate montane, unele unice în Europa. Şi aşa am descoperit o „insulă” elveţiană la peste 1100 de m, în drumeţia mea, împreună cu un grup de jurnaliştii spre Munţii Gilăului şi partea nordică a munţilor Apuseni, spre staţiunea turistică Beliş-Fântânele. Mergeam, de fapt,spre cascada Răchiţele, cunoscută cu numele de Vălul Miresei, unde am fost invitaţi să urcăm în câteva mijloace de transport de teren, fiind vorba de 5 km de drum forestier. Maşina în care m-am urcat, era a unui elveţian, care asculta un CD cu muzică de operă, lucru care mi-a atras atenţia. Am aflat apoi, că este de mai mult de 10 ani în România, că şi-a făcut aici o fermă pe 7 ha de teren şi o casă, fiind de meserie constructor de cabane şi locuinţe din lemn. Acolo, în comuna Dealul Negru au venit şi alţi prieteni elveţieni cu familiile şi au întemeiat gospodării. Elveţianul Petre Schieriez mi-a mărturisit că este fericit să trăiască într-o asemenea zonă montană, unde îşi va aduce în final, nepoţii şi fiii, care acum îşi fac la ferma sa vacanţele. Mi-a vorbit (în româneşte), despre planurile sale de extindere a fermei, despre o pensiune turistică, muncind 18 ore pe zi cu plăcere. Poate fi „modelul elveţian” o cale spre dezvoltarea turismului rural din această zonă? Poate. Oricum edilii se gândesc să valorifice potenţialul turistic al judeţului, cu biodiversitatea sa, conservând ariile naturale protejate (din cele 24, doar 6 fiind cu statut de monumente ale naturii), cu defileuri, ca cea a Văii Răcătăului, cu vegetaţie luxuriantă, zone rămase sălbatice în Apuseni, ce pot fi vizitate de turişti, ajungându-se astfel până în ”Împărăţia lui Zamolxe”. Un loc încărcat de istorie şi binecuvântat de natură. Să-l rugăm pe Zeul nostru dacic să le îndeplinească dorinţele.  

Elisabeta IOSIF  

Referinţă Bibliografică:
GUSTUL PEREGRINĂRII / Elisabeta Iosif : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 687, Anul II, 17 noiembrie 2012.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Elisabeta Iosif
Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră gesturi prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne scrii pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!