Lumina soarelui se-arată,
Peste nămeții mari de nea.
E iarnă ca și altă dată,
Dar e mai aspră,e mai grea!
Sunt drumurile troienite,
Iar viscolul suflă turbat.
Îmi vine altă iarnă-n minte,
Când cu trădare ne-am luptat!
E iarnă acum și-n al meu suflet,
Ce de durere-i chinuit.
Că-n țara mea e numai plânset,
Și-al meu popor e sărăcit!
E sfânt pământul țării mele,
Ce e-nbibat cu sânge dac.
Recâștigat în lupte grele,
Când liftele ni l-au furat.
Vreți să ne vindeți țara noastră,
Lăsată de ai noștri moși?
Ea nu este moșia voastră!
O moștenim de la strămoși.
Voi trădători fără credință
Din țară noi nu vom pleca!
Nu vom trăi în umilință,
Și glia ne vom apăra!
Țara-i sfântă nu-i de vânzare!
Ea e pământul strămoșesc.
E DACIA nemuritoare,
Cu ai săi fii ce o iubesc!
Gabriela Amzulescu-Zidaru