Poeziile mele...sunt lacrimile care nu au mai vrut să curgă.  

M-am născut atunci când bruma căzuse peste Valea Jâjiei, într-o dimineață răcoroasă de octombrie...21 octombrie 1974. Dorohoiul nu era mai plăcut și nici mai vesel ca acum, dar se pare că Dumnezeu mă trimisese cu un scop precis pe acele locuri. Părinții mei, Costache și Liliana, de numai 22 și respectiv, 16 ani, nu știu dacă realizau ce cadou le făcuse Dumnezeu.  

Ar fi trebuit să mă cheme Dumitrița sau Paraschiva, dar Dumnezeu îmi hărăzise numele Arhanghelului Gavril. Cine știe de ce?  

Plecarea părinților la Brașov, la muncă, a însemnat mult pentru viitorul meu. Primii ani de școală i-am făcut la Școala Generală nr. 29 din Brașov sub îndrumrea doamnei învățător Batog Georgeta. Dumneaei îi datorez pasiunea pentru citit. Tot dumneaei îi datorez primele mele încercări de a scrie poezie. Am urmat clasele a VII a și a VIII a la Școala Generală nr.11 și apoi Liceul de Științe ale Naturii din același oraș, unde l-am avut ca profesor de limba română pe remarcabilul prof. Șindrilaru Florin. Dumnealui și mulți dintre profesorii acestei instituții au reușit în acea perioadă a comunismului să ne predea folosind o didactică inovatoare, bazată pe munca în echipă și exprimare liberă.  

După încercări nereușite de a intra la Facultatea de Medicină și Farmacie din Iași, în anul 1995 m-am căsătorit și m-am stabilit în satul Iezer, comuna Hilișeu-Horia, județul Botoșani, satul bunicilor materni dar și satul natal al soțului meu, Munteanu Paul Adrian. Am părăsit Brașovul și m-am întors la baștină, cu gânduri mari, cu dorința de a fi de ajutor oamenilor din acest ținut uitat de mai marii noștri....  

In anul 1998 s-a născut fiica mea Munteanu Elisabeta Elena. Boala acestui prunc, chinurile prin care am fost nevoite să trecem amândouă mi-au schimbat percepția despre lume și au influențat vădit creația mea literară.  

În toamna anului 2000 m-am angajat ca profesor necalificat de limba franceză la Școala Gimnazială nr. 1 Hilișeu-Horia, județul Botoșani și m-am înscris la Universitatea “Petre Andrei” Iași, Colegiul de Institutori Limbă franceză, pe care l-am absolvit în anul 2003 .  

În prezent sunt Învățător titular grad I la Școala Gimnazială nr.1 Hilișeu-Horia, Botoșani. Meseria de învățător este o meserie sfântă și sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că m-a ales să fiu „ apostol” între oameni. Cu siguranță acesta a fost scopul venirii mele pe pământ. Lângă copii îmi găsesc liniștea sufletească...mă regăsesc pe mine, copilul de altădată, lângă copii mai pot să mă joc, mai pot să cânt, mai pot să visez... Copiii, cu inocența și bucuria lor de viață îmi dau zi de zi puterea de a merge mai departe , îmi dau puterea și inspirația de a scrie poezie.  

A scrie- inseamna pentru mine, a simți că trăiești!  

Am scris până în prezent peste o sută de poezii, multe dintre ele publicate pe pagina mea de facebook. Multe dintre ele s-au bucurat de un real succes pe paginile de socializare.  

Acest fapt și încrederea pe care mi-au acordat-o cititorii, m-au determinat să incerc să public câteva dintre poeziile mele în paginile unor reviste.  

Experiența de viață, durerile prin care am trecut, minunile pe care Dumnezeu le-a făcut în viața mea au fost, sunt și vor fi muze pentru poeziile viitoare.  

Cine sunt eu? Un suflet umil, o fărâmă de dor , o fărâmă de colb din marea lume a lui Dumnezeu....un învățător cu suflet de copil, îndrăgostit de joc, de cântec , de poezie, un învățător care încearcă zi de zi să sădească în inima pruncilor de fața sa dragostea pentru limba noastră cea română, pentru istoria neamului, pentru muzica lui Enescu, pentru tot ce este sfânt și bun.  

Cine sunt eu? Munteanu Gabriela, om simplu, învățător cu suflet cald de copil și poetă, după cum mă numesc unele persoane...  

Am pus o lacrimă în vers și un vers într-o lacrimă și așa am devenit EU.