străpuns de gheara timpului hain  

mă taie un sictir şi-o greaţă,  

iar în oglindă fratele Cain  

mă ceartă şi mă scuipă-n faţă,  

căci, în curând, la ultimul apel  

mă voi jertfi în ciuda vremii  

şi martor o să fiu la un măcel,  

când vor veni, în gloată, viermii.  

prin amintiri mă-nvârt ca un bunic  

şi cum nu văd în apă niciun pai,  

m-agăţ de un trabuc şi tac chitic,  

dar sar o dată-n sus şi strig: pe cai!  

de-oi fi chemat cumva la alt apel  

voi fi prezent în firul ierbii  

şi dacă n-o să zbiere niciun miel  

s-or repezi la mine... cerbii.